Treceți la conținutul principal

Jenibilitate extrema

Din plictiseala surfam si eu canalele la tv tuner ... sa descoper ce ? oooo prezentare de lenjerie masculina semnata Catalin Botezatu . Dumnezeule - asa ceva nimenu nu ar trebui sa fie nici macar fortat sa se uite .

Pot spune ca tipi care prezentau asta erau de`a dreptul penibili - unii nu aveau nici o treaba cu modelingul ( era un culturist total dezorientat pe acolo hehhehe ) iar altii o dadeau deja in penibilitate gay .
Evident ca eu nu sunt CB - CB e desiner iar eu doar un simplu bagator in seama ... dar totusi cum poti sa ii pui sa defileze cu pantofi din astia dezgustatori ? WTF ? Hai ca in pozele astea de bine de rau sa zicem ca se mai potriveau culorile .... dar la un momentdat au renuntat la camasile alea penale si s`au schimbat in niste izmene rosii .... cum dreaq se potrivesc izmenele rosii cu pantofi alb negru si ciorapi din astia de mini pipita masculina ?

Ma rog poate urla heterosexual - care nu are nici o treaba cu moda - din mine dar nici spectatorii nu pareau foarte entuziasmati de prezentarea asta ... prezentare la care nu am vazut nimic special sau care sa`mi placa ( ah ma insel imi plac manusile din mainile lor ... dar mi se pare aiurea si stupid sa stai in chiloti si in manusi pe o scena ) - doar cei 2 bani ai mei . :wallbash:


Sa nu mai zic ca pana au luat baietii formatia asta au fost niste clipe de haos ca isi furasera locurile unii altora si erau dezorientati . Ma intreb cum poti sa faci o prezentare de moda asa de prost ? Chiar nu te intereseaza ca investesti niste bani in ea ? Sau o faci asa - sa fie ? ( cum a dat impresia ca a facut Catalin Botezatu cu noua lui linie de lenjerie pentru barbati )

Chestia asta cu moda niciodata nu o sa o inteleg.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…