Treceți la conținutul principal

Valantines Day

Nu stiu ce as vrea sa scriu despre .... nici nu prea as avea ce ... ori sunt lucruri prea personale ori sunt banalitati . As putea sa incep cu o pledoarie pentru 24 Feb - traditionalul nostru Dragobete - implicit o blamare a tuturor americanismelor care si`au facut loc in viata noastra .... dar nici asta nu am de gand sa fac . De ce ? Pentru ca e un subiect ultra dezbatut pe multe forumuri si bloguri - pentru ca degeaba zicem ca marr ca tarr - adevarul e ca generatiile tinere imbratiseaza sarbatoarea asta . Cum ele reprezinta viitorul - e clar ca a mai continua cu polemica pe subiectul asta nu ar face nimic altceva decat sa adanceasca si mai mult generation gap-ul . Dar totusi sa va zic ce am facut eu de VD - pai m`am trezit pe la 6 dimineata sa mai imi citesc odata subiectele rezolvate - pe la 9 jumatate eram la facultate ... la 10 si ceva s`a inceput examenul - proba scrisa - care a tinut pana pe la 2 si 10 . Dupa asta am ramas frumos asezati toti la locurile noastre in asteptarea probei orale - fie doar cu profesorul sau pentru cei mai ghinionisti si cu seminaristul . Bla Bla - stat in clasa in asteptarea randului - tot asezati ca pentru examen .. se mai putea vorbi discret intre noi .. * adaugati aici partea neinteresanta si mai plictisitoare decat tot articolul asta * . Ideea e ca pe la 7 seara am iesit si eu din clasa - cu nota in carnet . Drumul pana acasa a fost alt prilej de stat jos ( de parca dupa 9 ore tocmai de asta mai duceam lipsa ) - oricum data fiind situatia data si alte variabile ... ziua indragostitilor in cazul meu nu prea a reprezentat altceva decat o mare rasuflare ca totul s`a terminat cu bine . Oricum sunt lucruri mult mai importante in viata decat o puerilitate de zi : wow uitati ca m`am dat de gol ... si eu sunt cam anti Valatine`s Day - Dar nu asta e important .
Ce e cu adevarat important e ca omul care nu are statusuri niciodata ( Cos ) are un status destul de .. romantic / melancolic ... hmm cred ca e din cauza Valantines Day ... dar totusi ? Cos - micul nostru nihilist de serviciu ? Bleah ... lumea asta se duce de rapa - dar daca stau sa ma gandesc bine afirmatia asta e cam aiurea pentru ca in viata mea nu pot spune ca am cunoscut altceva mai in deaproape - Comunismul a fost in treacat fix in dreptul momentelor cand invatam si eu ca apa e lichida si focul arde .

Ah the good old golden age .

Comentarii

  1. wow, ce-s cu filozofiile astea pe capul tau bogdane. parca nu te stiam asa. de ce sa nu recunosc ... m-ai impresionat. n-ai vrea sa iesim la un suc vreodata, cine stie antenutele mele de martian sa se alature ... inimioarei tale :)) (ca tot a fost VD si ai fost singurel)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.