Treceți la conținutul principal

Valantines Day

Nu stiu ce as vrea sa scriu despre .... nici nu prea as avea ce ... ori sunt lucruri prea personale ori sunt banalitati . As putea sa incep cu o pledoarie pentru 24 Feb - traditionalul nostru Dragobete - implicit o blamare a tuturor americanismelor care si`au facut loc in viata noastra .... dar nici asta nu am de gand sa fac . De ce ? Pentru ca e un subiect ultra dezbatut pe multe forumuri si bloguri - pentru ca degeaba zicem ca marr ca tarr - adevarul e ca generatiile tinere imbratiseaza sarbatoarea asta . Cum ele reprezinta viitorul - e clar ca a mai continua cu polemica pe subiectul asta nu ar face nimic altceva decat sa adanceasca si mai mult generation gap-ul . Dar totusi sa va zic ce am facut eu de VD - pai m`am trezit pe la 6 dimineata sa mai imi citesc odata subiectele rezolvate - pe la 9 jumatate eram la facultate ... la 10 si ceva s`a inceput examenul - proba scrisa - care a tinut pana pe la 2 si 10 . Dupa asta am ramas frumos asezati toti la locurile noastre in asteptarea probei orale - fie doar cu profesorul sau pentru cei mai ghinionisti si cu seminaristul . Bla Bla - stat in clasa in asteptarea randului - tot asezati ca pentru examen .. se mai putea vorbi discret intre noi .. * adaugati aici partea neinteresanta si mai plictisitoare decat tot articolul asta * . Ideea e ca pe la 7 seara am iesit si eu din clasa - cu nota in carnet . Drumul pana acasa a fost alt prilej de stat jos ( de parca dupa 9 ore tocmai de asta mai duceam lipsa ) - oricum data fiind situatia data si alte variabile ... ziua indragostitilor in cazul meu nu prea a reprezentat altceva decat o mare rasuflare ca totul s`a terminat cu bine . Oricum sunt lucruri mult mai importante in viata decat o puerilitate de zi : wow uitati ca m`am dat de gol ... si eu sunt cam anti Valatine`s Day - Dar nu asta e important .
Ce e cu adevarat important e ca omul care nu are statusuri niciodata ( Cos ) are un status destul de .. romantic / melancolic ... hmm cred ca e din cauza Valantines Day ... dar totusi ? Cos - micul nostru nihilist de serviciu ? Bleah ... lumea asta se duce de rapa - dar daca stau sa ma gandesc bine afirmatia asta e cam aiurea pentru ca in viata mea nu pot spune ca am cunoscut altceva mai in deaproape - Comunismul a fost in treacat fix in dreptul momentelor cand invatam si eu ca apa e lichida si focul arde .

Ah the good old golden age .

Comentarii

  1. wow, ce-s cu filozofiile astea pe capul tau bogdane. parca nu te stiam asa. de ce sa nu recunosc ... m-ai impresionat. n-ai vrea sa iesim la un suc vreodata, cine stie antenutele mele de martian sa se alature ... inimioarei tale :)) (ca tot a fost VD si ai fost singurel)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …