Treceți la conținutul principal

Revolutia Cosmote

Nu ai cum sa nu fii vazut reclamele la Cosmote - 2000 minute sau ceva de genul asta pe luna cu orice numar cosmote pentru doar 3 dolari ... wow ... not . Ma rog oferta e interesanta ... dar cum toti prietenii mei sunt la fel de lenesi ca si mine .... o sa zic pas . Oricum nu stau eu la coada pentru o cartela .

Comentarii

  1. stim stim... :)))
    numai de asta aud de o saptamana... de comotek asta :))) ...

    da eu vreau sa imi iau ultimul.. :P

    RăspundețiȘtergere
  2. am trecut azi la 1 acolo si asa era.
    M-am intors de la KFC, era lafel doar ca erau personaje diferite..lol

    RăspundețiȘtergere
  3. Seamană cu asta? :))Dealerii ştiu deja ce întrebări li se vor pune, iar după primele cuvinte alea clientului ... "Nu vă supăraţi/Fiţi amabilă ...etc.", răspund direct: "Ne pare rău, nu mai avem cartele Cosmote!" :))

    RăspundețiȘtergere
  4. ce mai romanului ii place sa stea la coada .... e un mod de a socializa ... americanii socializeaza la watercooler sau automatul de cafea .. romanul la o coada la paine sau la o carneta cosmote and stuff .

    RăspundețiȘtergere
  5. apropo de Cosmote.
    Cei care cunosc cate ceva despre telefonia mobila: CONGESTIA COSMOTE E LA PUTERE!!! Prietenii stiu de ce :O

    Nu ezitati!!! Faceti si voi congestia mai puternica in reteaua Cosmote!!! Eu mi-am cumparat prima cartela cu 300.000 lei. Apoi am inceput sa cumpar in masa si sa fac specula :)) Nu pot sa zic ca mi-a iesit 1 ban, dar totusi mi-am scos parleala...
    cat despre congestie: TRY AGAIN!!!

    RăspundețiȘtergere
  6. eu pur si simplu refuz sa imi povestesc viata la telefon ... prefer la o bere or smth :) - asa ca o cartela la orice operator e suficient pentru mine - sunat stabilit intalnire si gata.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.