Treceți la conținutul principal

De ce iubim viciile ?

Ma gandeam azi la vicii ... nu stiu de ce asa aiurea dar ma gandeam ... si mai ales la ce vicii am eu. Cineva la un momentdat zicea ca viciile se schimba dar intotdeauna numarul lor ramane constant - in cazul meu nu prea e adevarat - acumulez din ce in ce mai multe vicii.

Sincer nu ma deranjeaza asta catusi de putin ... dar e asa interesant ca idee. De ce am zis ca nu ma intereseaza ? pentru ca in opinia mea viciile sunt cele care condimenteaza cate putin viata - fie ca iti place sa fumez , sa bei sau sa faci sex ... sau mai stiu eu ce se poate considera viciu.

E o melodie cu un super mesaj ( Baz Luhrmann - Everybody's Free (To Wear Sunscreen) - click for lyrics ) care la un momentdat zice ceva de genu " In fiecare zi sa faci ceva ce te sperie " - doar asa vei simti ca traiesti viata cu adevarat. Cam asta e si cu fumatul ... stii ca odata si odata o sa te omoare ... asa ca traiesti periculos in fiecare zi :)) - stupida analogie

De fapt ideea la care doresc eu sa ajung e ceva de genu : pentru a simti ca traiesti nu trebuie sa faci totul bine ... perfect. O viata fara deceptii .. vicii .. rasturnari spectaculoase de situatie sau relatii complicate ( a nu se intelege complexe ) nu este o viata pe care o simti ca o traiesti ... Evident ca si excesul de astfel de experiente de aduce in pragul in care omori pe cineva lovindu`l cu bestialitate cu un hamster or smth.

In ultimul timp am avut din ce in ce mai multe discutii despre viata cu diferite persoane ... si fiecare are o viziune propie ... eu personal daca nu ma arunc cu capul in fata si ma lovesc de un pom oarecare ... si apoi ma ridic si ma lovesc iar de acelasi pom ... nu as simti ca traiesc .. Evident e o existenta dureroasa ... dar what the hell ... cand o sa ma uit inapoi o sa ma amuz :)))

Cineva azi imi zicea ca nu poate sa creada ce am scris eu mai devreme despre fericire .... e asa de greu pe inteles? chiar am avut senzatia ca am scris despre fericire la modul cel mai general ... Asa percep eu fericirea ... asa vreau sa o percep si peste 20 ani - probabil nu asa se va intampla dar in naivitatea mea cred ca nimic nu o sa ma schimbe.

Poate e vorba de orgoliu ... poate e vorba de orice altceva ... poate e vorba tocmai de poza asta trimisa de Kamil
Care se potriveste de minune cu articolul de fata ...

Comentarii

  1. imaginea e absolut bestiala:)

    RăspundețiȘtergere
  2. intrebarea ar fi...te doare ceva?...nu?...atunci n-o sa simtzi niciodata ca traieshti...nici daca p zi ce trece mai acumulezi un viciu...daca nici macar o foarte mica parte a inimii ..a sufletului...sau a mintzii nu te doare...atunci traieshti..in vain...ia sfatul d la cineva care a ajuns dependenta de durere...mai gandeshte-te daca adevaratele vicii sunt acelea p care le impartzi cu toata lumea...p care le intalneshti in orice pachet...cutie sau la coltz de strada....shi daca adevaratele vicii nu sunt cele p care le "nastem" singuri shi p care le tzinem strans in suflet ca sa nu le vada nimeni...p care le ascundem...nush...poate n-ai astfel d vicii...shi atunci...ce spun yo nu mai are rost...asha k nu ma mai obosesc...zbye...do it the hard way!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. viciile fac parte din natura noastra, este normal sa`ti doresti sa faci ceva ce`ti face placere fie ca este sa fumezi o tigare la miezul noptii, sa bei o bere intr`o zi calda de vara sau sa tragi pe nas fiecare viciu are o explicatie. Le iubim pentru ca ne simtim bine atunci cand le practicam, pentru ca ele iti dau starea pe care o cauti.

    RăspundețiȘtergere
  4. am citit si eu articolul respectiv acu vreo 10ani, cred ca era printre primele mail`uri primite de la verisoara mea din state.

    nu iubim viciile, ci le suportam, ne complacem. altfel nu le`am numi vicii.

    in opinia mea, viciul e semnul renuntarii la lupta. te lasi cucerit, pentru ca nu poti sa lupti. si nu ma refer la lupta cu viciul respectiv, ci la lupta pentru atingerea obiectivelor dictate de pasiune.

    RăspundețiȘtergere
  5. In parte viciile se explica:
    -se stie ca arhitectii fumeaza in draci.Pt ca munca lor este extenuanta,luceaza si 15h/zi.
    -functionarii cei mai activi din Germania sunt cei homosexuali [n-au nevasta care sa-i toace la cap si nici copii care sa traga de ei sa-i duca-n parc :)),trad.,n-au obligatii].Dar ce conteaza ce fac cu viata lor personala atata timp cat munca la serviciu nu le este afectata,ci dimpotriva?...

    Cu cat muncim mai mult,cu atat distractia,cand vine,este mai periculoasa...Pt ca simtim nevoia unei recompense pe masura eforturilor depuse.Iar ideea ei ne sustine in efortul depus.Si dupa ce ne-am spetit ore in sir,zile in sir,la locul nostru de munca [studii/serviciu],avem tot dreptul* sa facem asta.

    Dar sa fii un pierde-vara,sa nu-ti faci deloc datoria* tocmai pt a avea timp de vicii [sa le incerci pe toate],mi se pare prostie.
    Ti-e mila si de-un caine care schiopateaza,daramite de-un om care poate schiopateaza cu ambele picioare??...

    [*vorbim de drepturi si de obligatii in masura in care vrem sa facem ceva cu viata noastra,nu sa ne-o irosim]
    Concluzia?
    Fa ce vrei cu viata ta,atata timp cat [inca] esti folositor societatii.

    RăspundețiȘtergere
  6. Viciile sunt pentru oameni ce au ca slogan "las-o bah ca merge si asa" poti sa-ti traiesti viata si sa fii fericit in acelasi doar in momentul cand esti multumit de tine, si nu cred ca un dependent nu e intr-un fel frustrat.
    Deci viciile dupa parerea mea sunt pt oamenii slabi!!! think again:)

    RăspundețiȘtergere
  7. dependentii sunt cei mai fericiti oameni ... so think again.

    RăspundețiȘtergere
  8. datimi zi mie idei e vicii:)))

    RăspundețiȘtergere
  9. I'd like to thank you for the efforts you have put in writing this blog. I am hoping to view the same high-grade content by you in the future as well. In fact, your creative writing abilities has motivated me to get my own blog now ;)
    Here is my web blog ... online business/ internet marketing/make money online/ how to make money online/ affiliate marketing/ working from home/ digital bankroll/easycash/

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…