Treceți la conținutul principal

Ma enerveaza ...

Ca imi e dor de multe chestii de anul trecut .. parca 2005 a fost asa de perfect impletit ca o telenovela - dar un an foarte bun . Din punct de vedere al maturizarii pot spune ca am facut un imens pas in fata ... spre un echilibru sentimental ( buhaahaha like thats gona` happen in this life )

Imi e dor de vacanta si mai ales de niste discutii cu o persoana speciala mie ... ah ce superb e sa stai la o tigara pe la 2-3 noaptea intr`un parc si sa vorbeste despre .... tot. Am ajuns la concluzia ca peretii astia 4 pe care ii numim casa ne inhiba capacitatea de a comunica ... de a filozofa chiar.

O iesire in natura aproape tot timpul scoate la iveala o discutie interesanta ... geva gen lord of the rings 1 - intre gandalf si hobbit . Nimic nu se poate compara cu linistea naturii . Inca pot spune ca traiesc cu o urma mare de regret dupa vara trecuta.

Ii compatimesc pe cei care cauta fericirea in bani si femei ... fericirea e o chestie asa de tangibila .. daca ai sa iti dai seama ca lucrurile marunte provoaca fericire. Fericirea e ca o melodie a lu` mike oldfield ( cochise ) - care te cuprinde tot si te schimba ... in ceva mai bun.

Despre frumusete pot spune multe ( am si carticica care sa confirme ) dar se rezuma la inocenta si fragilitate ... odata ce ai gasit aceste calitati contopite .. esti exhaltat de sentimente. Dar din pacate totul are un sfarsit ... important e sa pretuiesti ce a fost ... si sa speri ca pe viitor poate vei mai avea ocazia sa te imbeti cu fragilitate si inocenta.

Kahil Gibran : " Nu traim decat pentru a descoperi frumusetea ... restul e doar asteptare "

Comentarii

  1. Woow,nu credeam ca poti fi si asa de spriritual.Si mie imi e dor de multe chestii din trecut dar vreau sa cred ca viitorul sta in mainile mele si ca pot sa imi creez momente frumoase si in continuare.

    RăspundețiȘtergere
  2. [cum spuneam prin webtzoargele mele (<="hartzoage")]:

    "Future belongs to people who believe in the beauty of their dreams."

    ie,ceea ce ai intalnit odata si ti-a placut,dar ai pierdut,vei mai intalni.sigur.lumea e suficient de mare.trebuie numai sa cauti.si sa stii un' sa cauti ;)

    RăspundețiȘtergere
  3. superb, Nihasa! mi-a plăcut. someway aşa simt şi eu (mai ales după despărţirea de cricri-bitch) şi mă bucur că ai descris o direcţie. go go!

    RăspundețiȘtergere
  4. Si orice ti s-ar intampla ramai cu visele tale, vise pe care le pui le picioarele altora, deci ... o sa avem grija pe unde calcam! :P
    Ca suntem fericiti e din intamplare, ca suntem nefericiti e tot din intamplare si asta pentru ca suntem ca niste pasageri intr-o barca fara carmaci!
    Am zis!

    RăspundețiȘtergere
  5. nu e neaparat vorba ca iti e dor de o persoana .. ci mai degraba de cum erai tu atunci sau poate chiar lucrurile banale pe care le faceai.

    oricum multumesc pentru aprecierile pozitive

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Diablo 3: Rise of the Necromancer a ieșit fix cum trebuia să fie

Versiunea scurtă la ce vreau să zic este deja în titlu.

Versiunea lungă este că după vreo 2-3 ore jucate pot spune cu mâna pe inimă că îmi place necromanul mai mult decât jumătate din clasele din Diablo 3. Aduce destul de mult a ceea ce am jucat aproape obsesiv în Diablo 2 și lucrul ăsta nu poate decât să mă bucure. Nu la fel de mult ca anunțul unei versiuni remastered D2, dar p-acolo.

De fapt DLC-ul ăsta este atât de bine închegat încât singurul reproș pe care îl am este referitor la decizia de a aduce necromancerul în universul Diablo 3 printr-un DLC și nu o expansiune. Blizzard fiind printre puținele companii care ignoraseră modul ăsta de muls bani. Ei lucrau 2-3 ani, făceau o expansiune, îi trânteau un preț de 60 de euro și știam că am o grămadă de conținut de care pot să mă bucur.

Pachetul ăsta digital e relativ ieftin pentru un DLC, doar 15 euro, dar s-ar putea să fie primul dintr-o întreagă serie. Lucru care sincer nu mă coafează. Nu pentru că sunt scârțar, dar pentru că DLC-u…

Strongbow - de ceva vreme lansata si la noi in 3 sortimente

Lansarea efectiva a fost acum vreo 3-4 saptamani, dar am evitat sa scriu despre asta inainte sa o localizez offline intr-un supermarket. Oho si cat de greu a fost sa fac asta. Am vanat in Carrefour-ul si Mega Image-ul de la Piata Unirii de parca viata mea depindea de asta.

Cred ca m-ati vazut p-acolo. Cu ochii mijiti, eram cel nehotarat la raionul de beri de import. Ocazional faceam 13-14 si pe la cele cu arome si chiar pe la sucuri - de unde sa stiu unde naiba ar pune ei cidrul (mai are rost sa zic si de mere?).

Gata cu panica! intr-un tarziu au bagat si la mine in cartier cidru Strongbow.


Ce as putea sa zic despre Strongbow? Este un hard cider (4.5% alcool) si la noi in tara vine in trei variante: gold apple, red berries si elderflower. Gold e cel clasic de care probabil ai mai baut prin irish pub-uri, cel de soc nu este pentru toata lumea datorita aromei puternice, iar cel de fructe de padure pare o varianta mai domolita a unui Framboise.

Dupa ce am testat intensiv toate variantele…

Era un băiat bun, da' nu dona zilnic la ONG-uri

Zilnic trăiesc rușinea aceasta: Sunt puțin întârziat spre birou și trebuie să trec printr-o gașcă de tineri energici îmbrăcați relativ la fel care îmi pun de fiecare dată aceeași întrebare.

- Bună! Vrei să faci o faptă bună?

Ce să le răspund? Că nu am timp? Că deja am întârziat la birou? Că am donat relativ recent? Am folosit deja toate scuzele. Îi văd zilnic în același loc prin care din păcate trebuie să trec pentru a ajunge la birou. Nu pot să donez zilnic.

Am ajuns să consider o zi bună atunci când bag privirea în pământ, trec pe lângă ei și nu se lipește niciunul de mine să mă întrebe cum mă cheamă, unde lucrez și dacă aș vrea să fac o faptă bună. Trăiesc cu frică, pe bune.

Frică pentru că nu vreau să fiu răutăcios cu ei și să le știrbesc entuziasmul pentru voluntariat, dar vreau să pot merge în fiecare dimineață la birou fără să ajung să mă întreb dacă sunt o persoană bună sau nu. Știu că sunt.

Ce mișto ar fi dacă cineva care îi organizează pe copiii ăștia nu i-ar mai trimite să…