Treceți la conținutul principal

Ma enerveaza ...

Ca imi e dor de multe chestii de anul trecut .. parca 2005 a fost asa de perfect impletit ca o telenovela - dar un an foarte bun . Din punct de vedere al maturizarii pot spune ca am facut un imens pas in fata ... spre un echilibru sentimental ( buhaahaha like thats gona` happen in this life )

Imi e dor de vacanta si mai ales de niste discutii cu o persoana speciala mie ... ah ce superb e sa stai la o tigara pe la 2-3 noaptea intr`un parc si sa vorbeste despre .... tot. Am ajuns la concluzia ca peretii astia 4 pe care ii numim casa ne inhiba capacitatea de a comunica ... de a filozofa chiar.

O iesire in natura aproape tot timpul scoate la iveala o discutie interesanta ... geva gen lord of the rings 1 - intre gandalf si hobbit . Nimic nu se poate compara cu linistea naturii . Inca pot spune ca traiesc cu o urma mare de regret dupa vara trecuta.

Ii compatimesc pe cei care cauta fericirea in bani si femei ... fericirea e o chestie asa de tangibila .. daca ai sa iti dai seama ca lucrurile marunte provoaca fericire. Fericirea e ca o melodie a lu` mike oldfield ( cochise ) - care te cuprinde tot si te schimba ... in ceva mai bun.

Despre frumusete pot spune multe ( am si carticica care sa confirme ) dar se rezuma la inocenta si fragilitate ... odata ce ai gasit aceste calitati contopite .. esti exhaltat de sentimente. Dar din pacate totul are un sfarsit ... important e sa pretuiesti ce a fost ... si sa speri ca pe viitor poate vei mai avea ocazia sa te imbeti cu fragilitate si inocenta.

Kahil Gibran : " Nu traim decat pentru a descoperi frumusetea ... restul e doar asteptare "

Comentarii

  1. Woow,nu credeam ca poti fi si asa de spriritual.Si mie imi e dor de multe chestii din trecut dar vreau sa cred ca viitorul sta in mainile mele si ca pot sa imi creez momente frumoase si in continuare.

    RăspundețiȘtergere
  2. [cum spuneam prin webtzoargele mele (<="hartzoage")]:

    "Future belongs to people who believe in the beauty of their dreams."

    ie,ceea ce ai intalnit odata si ti-a placut,dar ai pierdut,vei mai intalni.sigur.lumea e suficient de mare.trebuie numai sa cauti.si sa stii un' sa cauti ;)

    RăspundețiȘtergere
  3. superb, Nihasa! mi-a plăcut. someway aşa simt şi eu (mai ales după despărţirea de cricri-bitch) şi mă bucur că ai descris o direcţie. go go!

    RăspundețiȘtergere
  4. Si orice ti s-ar intampla ramai cu visele tale, vise pe care le pui le picioarele altora, deci ... o sa avem grija pe unde calcam! :P
    Ca suntem fericiti e din intamplare, ca suntem nefericiti e tot din intamplare si asta pentru ca suntem ca niste pasageri intr-o barca fara carmaci!
    Am zis!

    RăspundețiȘtergere
  5. nu e neaparat vorba ca iti e dor de o persoana .. ci mai degraba de cum erai tu atunci sau poate chiar lucrurile banale pe care le faceai.

    oricum multumesc pentru aprecierile pozitive

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.