Treceți la conținutul principal

Invitatie la un eveniment urban


TRASEUL CULTURAL STR. PICTOR VERONA
EVENIMENT DE CULTURA URBANA


Ordinul Arhitectilor din Romania, Primaria Municipiului Bucuresti, DUAT, CPUMB, ARCUB, Directia Parcuri, Lacuri si Agrement, Primaria Sectorului 2, Primaria Sectorului 1, Luxten, Libraria Carturesti si partenerii de pe strada Pictor Arthur Verona au initiat un eveniment complex de valorificare urbanistica si comunitara la care va invita sa luati parte in zilele de 5 si 6 mai 2006, incepand cu ora 16.00, cand accesul masinilor va fi oprit pe strada Verona din Bucuresti.
Conceptul de Trasee culturale in Bucuresti va fi exemplificat prin expozitiile de arhitectura «PUZ strada Pictor Verona» (muzeu urban in aer liber incepand de la Scoala Centrala pana la Ateneul Roman) si «PUZ traseul cultural Calea Victoriei». Vor fi deschise special pentru vizitare monumentele de arhitectura Scoala Centrala, Biserica Anglicana si casa Ion Mincu.
Vom incepe cu vernisajul expozitiei de desene ale arh. Ion Mincu (pivnita casei Mincu, 5 mai, ora 19.00).
Comunitatea arhitectilor, locuitorii si riveranii strazii Verona va asteapta sa luati parte la o serie de evenimente urbane - vernisaje de expozitii de arhitectura in aer liber, expozitie de desene ale arh. Ion Mincu in casa memoriala Ion Mincu, vizitarea Scolii Centrale (monument de arhitectura deschis publicului in data de 5 mai a.c), proiectii de filme, expozitie de arta contemporana in subsolul librariei Carturesti, lansare de carte, street art, workshop-uri de desen, concurs de schita de schita, lansarea Ziarului de Arhitectura, pictura pe calcan, trasee de biciclete, arta alternativa etc.

Detalii in agenda evenimentului si la http://strada-arthur-verona.blogspot.com/
INCHIDEM STRADA PENTRU MASINI SI O DESCHIDEM PENTRU OAMENI!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.