Treceți la conținutul principal

Vara nu e ca iarna ...

Intr`o revista de adolescenti tip Bravo sau Popcorn ,pe vremuri, la intrebari din partea cititorilor, un anume Gigel intreba daca vara, sub actiunea caldurii, ca orice corp supus legilor fizicii, sanii se dilata.

Cineva din redactie ii raspundea foarte serios ca nu, ca e doar e impresie data de bluzitele vaporoase care dezvelesc toate cele.

Si dupa cateva zile de canicula, starzile au fost invadate de bluzitele mai sus amintite si diverse alte categorii de articole de imbracaminte transparente, decupate, [prea] scurte, mulate....

Din pacate [nu aruncati cu pietre!] am avut o supriza neplacuta mergand ore in sir pe strazile din Bucuresti: nu prea ai ce vedea! Exceptii notabile au fost doua domnisoare ce aveau in dotare sani de nota 20 si un inca o domnisoara cu un fund exceptional ascuns in niste pantalonasi albi semi-transparenti prin care se ghiceau si niste tanga albi... De toata frumusetea! Delicios as adauga! :D

Aceste 3 exceptii nu scapa insa turma! Ore in sir am vazut corpuri late, diforme, branzoare, atarnande, strambe. Sanii prea mari sunt inghesuiti in tricouri de plastic hidoase, sutiene inflorate si pline de burete [si .. atat!] se vad prin maieurile purtate de minore...

Picioare prea groase defileaza pe strazi ca si cum ar avea "a life of their own"; in perechi – perechi, sub fuste scurte, they want to take over the world, I tell you!

In tramvaie, in autobuze, oamenii sunt lipiciosi, iar vara asta nu a adus corpuri ca ale tipelor de la PussycatDolls. Ci ca ale Weaher Girls! :)

Comentarii

  1. sadic... din pacate pentru populatia feminina, barbatii din Bucuresti arata nasol tot anul :D (persoanele de fatza se exclud, evident...)

    RăspundețiȘtergere
  2. hai ca e mai roz situatia

    RăspundețiȘtergere
  3. ma surprinzi placut! ce bine scrii de la o vreme! ;)

    RăspundețiȘtergere
  4. Vino prin Eforie, mai ales acum vara. Eu ma duc acum, inainte de sesiunea, ca porma nu mai am cand.
    Cat despre bucuresti, nu stiu unde zici tu nu ai ce vedea..mai plimba-te pe la universitate...

    RăspundețiȘtergere
  5. Poate ai iesit la ora gresita, eu ieri cand veneam de la birou pe la 4-5 am spus: "God bless our BEAUTIFFFUL country !" Si chiar m-am mirat ce ora buna am nimerit.

    RăspundețiȘtergere
  6. asta pentru ca nu m-ai vazut pe mine!!!111oneoneoneone

    RăspundețiȘtergere
  7. jen, mariko, andressa, ia, pantaloni albi semitransparenti, sutien cu push-up, tanga, przervative aromate, sa va gasesc pe treptele de la constructii!

    RăspundețiȘtergere
  8. Eu am stat ieri in cafeneaua aia de la Universitate din pasaj (fostul nesscafe, nu mai stiu cum se cheama acum). Zic sa incerci si tu :D Pe la orele 13, 14, asa :D

    RăspundețiȘtergere
  9. De acord cu jen.

    (Fatist, anyone?)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…