Treceți la conținutul principal

The Yes Man

Luni seara am fost la o proiectie de film ... gratie unei insemnari de pe Rude Blog :

Maine 22.05.2006, de la 21.00 in hala Test Point (str 11 iunie nr. 50 – o fabrica pe care scrie For Rent) – proiectie film documentar The yes men - Dan Ollman, Sarah Price. USA , 2004. intrare libera
The Yes Men is a documentary about a group of anti-economic liberalization activists who have made a unique habit of impersonating the WTO and other right-wing organizations (including the George W. Bush presidential campaign) in talks and national media spots. They try to get noticed by the overblown repugnance of the right-wing plans they suggest for the world's poor. If Jonathan Swift's "A Modest Proposal" was a satirical short story about the rich literally devouring the impoverished, these guys are the long running Broadway adaptation.
Pot spune ca filmul mi`a placut la nebunie. A punctat tocmai ce ne doare ( sa zic asa ) - globarizarea economica in care cei bogati devin si mai bogati iar cei saraci implicit ajung sa fie si mai saraci.

Rezumatul filmului poate sa fie urmatorul : gratie unui site care semana foarte mult cu cel al WTO ( world trade organisation ) cei 2 tipi primesc invitatii la anumite conferinte in calitatea lor de reprezentati ai WTO. La acele conferinta incearca sa isi prezinte viziunea lor despre ce face de fapt WTO ( globalizare economica ). Paradoxal sunt intampinati chiar cu aplauze desi ceea ce au spus/facut e anti-wto ( deh ce poate sa insemne un nume acolo ... )

Cele mai memorabile conferinte prezentate in film au fost cea de la Tampere si Plattsburgh . In prima este vorba despre cum ar fi mult mai ieftin folosirea unor sclavi decat a unor angajati legali. Se prezinta si o modalitate de control/verificare a acestora prin intermediul unui dispozitiv implantat in fundul angajatorului care are ca dispozitiv de afisare a datelor o prelungire a zonei genitale pana in dreptul pieptului ... de fapt ce am vrut sa zic eu e ca seamana cu o mare pula ( poza ) si care ar trebui sa faciliteze managementul ( observa cineva un iz de ironie ? *hihihi* ). Ce e cu adevarat frapant e ca oamenii prezenti la conferinta ( cred ca majoritatea cu doctorate in economie ) au aplaudat aceasta initiativa *holy shit*. Sincer ma asteptam sa fie dat afara sau ceva de genul asta .... nu sa se pozeze si sa vorbeasca cu el la o cafea.

A doua conferinta a fost la o universitate ... la care reactia a fost una cat de cat normala ( adica la final s`a aruncat cu hartii si s`a huiduit ). Poate va intrebati de ce asta? Ei bine ... pentru ca in calitate de reprezentanti WTO au prezentat proiectul de eradicare a foametei in tarile din lumea a 3a sa zic asa. Foarte logic si foarte simplu ... McDonalds si ReBurgers. In momentul in care cineva din tarile civilizate, implicit si mare consumator al produselor fastfood, se ducea la toaleta pentru o mica defecare, un sistem complicat de tevi si instalatii reciclau excrementele intr`un haburger delicios pentru cei din lumea a 3a. Probabil reactiile au fost cele prezentate mai sus pentru ca nu le`au prea priit studentilor hamburgerii primiti la inceputul conferintei .. *buahhahaahhaaha genial*

Filmul se numeste "The Yes Man" si este o mica oglinda a capitalismului ... il recomand. Promit sa ma mai duc la astfel de vizionari, chiar daca la prima vedere un depozit nu iti inspira prea multa tragere la astfel de evenimente.

Comentarii

  1. Saptamana viitoare sper sa ajung si eu pe-acolo *sighs* Am auzit si eu ca locul cam sperie oamenii, insa cei care organizeaza proiectiile o fac din resurse proprii asa ca e foarte dificil... Ideea e ca la inceput proiectiile se tineau in Underworld si erau urmate si de DJ Burebista, care punea ska si reggae, dar din mai multe motive: printre care si faptul ca majoritatea celor care se nimereau pe-acolo erau pusi pe misto-uri tot timpul (iar daca voiai realmente sa te uiti la film - ghinion) si urlau intruna sa li se dea ceva mai vesel ca ei au venit sa se distreze...
    In fine, sper ca in curand vor fi si proiectii de documentare independente autohtone, pentru ca sunt foarte curioasa.

    RăspundețiȘtergere
  2. *din mai multe motive nu se mai tin acolo* :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Prea tare, nu a vomitat nimeni dupa ce a vazut "metoda"?

    RăspundețiȘtergere
  4. Si mie mi-a placut foarte mult: si filmul, si locul, si ideea. Evenimente de genul asta ma fac sa cred ca Bucuresti nu e un oras fara speranta, cu blocuri gri si oameni blazati. Se intampla lucruri interesante sub nasul nostru, trebuie doar sa fim atenti sa nu trecem pe langa ele.

    Rude Girl: mi-am lungit gatul uitandu-ma dupa tine pe acolo! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. ce-e-in-capul-tau23 mai 2006, 13:25

    c'est moi, na. ssst da sa nu mai spui la nimeni :)

    ma bucur ca v-a placut filmul...

    RăspundețiȘtergere
  6. tu esti tipa sau tipu` ? :D

    RăspundețiȘtergere
  7. ce-e-in-capul-tau23 mai 2006, 17:38

    androgin :)

    RăspundețiȘtergere
  8. mama ce m-ai inervat :)
    bine, nu atat cat m-a infuriat filmul, dar tre' sa fiu cinstita si sa te anunt ca te-am injurat.
    ma rog, nu prea tare. oricum, o sa-mi treaca.

    RăspundețiȘtergere
  9. pai de ce m`ai injurat ? m`ai facut curios :D

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …