Treceți la conținutul principal

Tokyo Drift

Bla bla bla ... partea 3a a filmului Fast and Furious ... bla bla ... nu despre asta vreau sa vorbesc despre film care primeste un 5-6/10 ...

  • DJ Shadow Feat. Mos Def - Six Days The Remix
  • 5.6.7.8's - The Barracuda
  • Teriyaki Boyz - Tokyo Drift (Fast & Furious)
  • East Movement - Round Round
Dar astea 4 melodii sunt pur si simplu dementiale ..

Comentarii

  1. six days are multe remixuri, toate tari

    RăspundețiȘtergere
  2. e dragut tot OST-ul, macar asta a ramas la nivelul cu care ne`au obisnuit primele 2

    RăspundețiȘtergere
  3. Primul lucru pe care l-am facut dupa ce am vazut filmul a fost sa iau soundtrackul.

    Totusi, Tokyo Drift si Barracuda par cam prostesti, un fel de bataie de joc japoneza. :D

    RăspundețiȘtergere
  4. urca-le si tu si da-ne si noua, muritorilor de rand (carora le e lene sa caute)un link

    RăspundețiȘtergere
  5. versiunea mea de film n-avea sonor :(
    In afara de masini (care mai salveaza filmul), restul e scris/facut cu picioarele: plot aproape inexistent, replici puerile, actiune previzibila. Nota 4.5/10
    Cand mi-oi face timp, am sa caut si OST'ul.

    RăspundețiȘtergere
  6. http://tinyurl.com/jh2bx

    pentru lenesi

    RăspundețiȘtergere
  7. Mda. Am facut rost si de OST.
    E sa zic? Neinteresant. Primeste cam aceeasi nota ca si filmul 5/10.

    Exceptii fac:
    N.E.R.D. - She Wants To Move
    Evil Nine - Restless

    [my 2 cents]

    RăspundețiȘtergere
  8. N-am vazut filmul si nici nu intentionez sa-l vad. Iar din OST in afara de primele 3 nu prea mi-a placut altceva. A, ba da, Evil Nine, dar bucata asta mi-era deja cunoscuta de pe London OST (recomand).
    Asa, ce vreau sa zic de fapt: de doua zile de cand am facut rost de albumul astora de la Teriyaki, ii ascult in prostie :D I just luv their sound :D

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …