Treceți la conținutul principal

Cadou de faliment.

Pe la Budapesta este un mic barulet cu specific belgian ... este pentru inca nu stiu cat timp ... o luna doua sau ceva de genu asta. Vorbeam de ea in postul asta . Eh in spatele cadoului din imagine ... e o poveste : toamna iarna primavara cand nu era de terase .... ne strangeam si noi ca baietii la o bere. Evident ca eu trebuia sa fiu mai cu mot si sa cer pahar mare la stella mea ... Pahar mare? Da ... din ala de 40cl vs 25 cat au alea mici. Freud probabil ar zice ca sunt frustrat de marimea penisului si vreau sa am paharul cel mai mare sa dovedesc ca sunt alpha male .. eu i`as zice simplu : mori. Imi placeau paharele alea ca erau grele si aduc asa a o cupa or smth. Cert e ca este o experianta total diferita fata de alea normale de bere. Oricum acum ca se inchide ... mi`a fost daruit un pahar mare cadou ... chiar nu ma asteptam .. eh ce inseamna sa te pui bine cu fetele de la bar :)) In alta ordine de idei ... nu stiu pe unde o sa umblu la toamna ...

Comentarii

  1. bah cand se inchide?au o feteasca la 80 de mii carafa prea buna :| si nici berea nu e asa scumpa...

    si cum a fost aseara la bere?

    RăspundețiȘtergere
  2. recunoaste ca ai putza mica^^

    RăspundețiȘtergere
  3. daca esti fata draguta ai sansa sa aflii ...
    daca ai sora draguta si nu minora ... iar ai sansa sa aflii :)))

    RăspundețiȘtergere
  4. si ne prezinti "cupa" cu apa?

    RăspundețiȘtergere
  5. nu e vorbea de cafeneaua artistilor / clatite bretone

    RăspundețiȘtergere
  6. Am scapat si eu pe acolo de cateva ori. Buna si haleala, berea ieftina iar pustoaicele care servesc sunt foarte de treaba. Era foarte aproape de blocul in care sta prietena mea si mi-era foarte comod sa iesim p'acolo lenes fiind.
    Asta-i primul bar in care m-am simtit extrem de bine dupa Blues Cafe.
    Daca-i organizam o mica reclama mai da faliment ?? :P

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…