Treceți la conținutul principal

Cand iti dai seama ca nu ai coloana vertebrala

Yeah vorbim de genul ala de relatii in care ea decide tot pentru tine ... pardon pentru voi. Vorbesc si eu asa in nestire ca in ultimul timp ba am vazut bloguri de feministe ... ba poze din reviste pe tema asta. Ce legatura e intre feministe si faptul de a nu avea tupeu ? Aparent nici una ... vorbesc si eu asa sa ma aflu in treaba.

Blogul cu pricina este De ce uram barbatii ... o mostra amuzanta de frustrare feminina ( sac :D ) Nu am cum sa scot cuvinte frumoase despre blogul respectiv pentru ca e prea generalizat. As merge atat de departe in cat sa zic ca e chiar scris de un tip ... pentru ca mi se pare absurd ca o femeie sa gandeasca asa. Singura scuza acceptabila ar fi ca e facut la misto. Dar daca nu ? oh vai ... ce a putut sa`i faca un tip de a reactionat asa?

Cine stie ... de fapt ... pe cine intereseaza? Parerile fetelor cu care am vorbit despre blogul asta e ca nici ea nu e normala ... aka mayor of crazy town. Macar pot spune ca imi place de ea pentru ca stie ce vrea. Total control ? cam prea mult spus .. cred ca mai de graba vrea un fel de " nice guy " ... deh filmele astea :)))

Acum sa vorbim despre tipii aia sub papuc ... Prima intrebare fireasca ar fi ... de ce ? cata dreptate poate sa aiba un singur om incat sa il asculti orbeste? Nici nu prea am ce sa mai zic ... ca pur si simplu nu inteleg cum ai putea sa faci tot ce vrea ea ... si mai ales cum vrea ea ... pur si simplu m`as enerva si as pleca ... as lasa`o pe ea in pace cu mofturile ei. Adica de ce doar eu sa las de la mine ? de ce sa fac doar cum vrea ea ...? Oh well am ajuns sa vorbesc despre 2 lucruri cu care nu sunt familiar ... cata lipsa de preocupare si plictiseala :D

Comentarii

  1. si asa un blog se intinde si se intinde ...

    bai lasati dracu reclama gratis.

    RăspundețiȘtergere
  2. prostiile au mai mult succes ca lucrurile de calitate :D

    RăspundețiȘtergere
  3. "o mostra amuzanta de frustrare feminino mostra amuzanta de frustrare feminina" exact asta am gandit si eu cand am citit acel articol..

    RăspundețiȘtergere
  4. Mai nasol e ca blogul acela se numara de cateva zile printre primele 4 bloguri la "Top WordPress.com blogs today" si mai intra si la "Fastest Growing WordPress.com blogs" [primele 7] ...grrr... adica prostiile alea [asta sunt, niste pareri duse la extrem] scrise cu inversunare si lasitate in acelasi timp [nu am vazut numele persoanei care posteaza pana acum] imi iau mie din trafic :)) ?... nu-i corect :((...

    RăspundețiȘtergere
  5. cei care sunt "sub papuc" sunt asa pentru ca accepta situatia asta si o accepta pentru ca,probabil,le convine momentan. Cred ca in momentul in care nu se vor mai simti confortabil in situatia aia vor pleca pur si simplu sau vor "renegocia" datele problemei

    Adica ma gandesc ca un tip "sub papuc" e constient ca e "sub papuc"...accepta situatia fiind constient de ea, unora poate chiar le place...:-S

    RăspundețiȘtergere
  6. toti ajungem sub papuc mai devreme sau mai tarziu, depinde cat de mult iubim (sau ne simtim dependenti de) persoana de langa noi.
    nu te mai da tu mare ca tu nu stii ce e aia sa fii sub papuc, pt ca probabil nu ti-ai gasit inca "nashul", sau nu ti-ai dat seama cat de sub papuc esti/ai fost ;)
    ah, si mai e alta treaba: depinde si cum interpretezi conceptul asta de a fi "sub papuc" - daca intr-adevar nu te mai "auzi" intr-o relatie e cam nasol, dar daca intelegi prin asta ca faci compromisuri, mi se pare ok.

    RăspundețiȘtergere
  7. nu era vorba de compromisuri ... ca in esenta la asta se rezuma a avea o relatie .. era pur si simplu de acapararea vietii tale de o persoana .. care incearca sa te schimbe in altceva ce nu esti.

    RăspundețiȘtergere
  8. Pai degeaba vrea o anumita persoana sa te acapareze, fiindca spiritul tau liber nu`i permite. Asa ca eforturile sunt in zadar.
    :P
    Sunt de parere ca pe om trebuie sa`l lasi sa faca exact ce simte.Ce atatea constrangeri domn`le?!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…