Treceți la conținutul principal

Podio vs Internet lynx

In primul caz e vorba de un site de podcasturi .. in al doilea ... o emisiune la radio lynx. In esenta sunt cam la fel ... emisiuni despre internet. Difera doar sa zicem modul de propagare ... una este exclusiv inregistrarea unei discutii pe o anumita tema ... iar cealalta se vrea a fi o emisiune radio care pune oarecum accent si pe ascultatori.

Doua ideei foarte bune ... care ar fi si mai bune daca si`ar uni fortele si ar face front comun. Ce ii lipseste lu` podio? calitatea inregistrarii ( nu cred ca sunt ala sensibilul dintre voi .. dar e chiar deranjanta calitatea inregistrarilor ) .. lipsa interactiunii cu ascultatorul ( ai senzatia ca tragi cu urechea la discutie ) ... un mod de a mai destinde ascultatorul din cand in cad ( dupa un timp iti pierzi concentrarea ... fiind si destul de lungi emisiunile 30+min ) ... pentru ca discutia e cam monotona ( cel putin in emisiunea cu orlando ... ziceai ca omul are un text pe care il stie pe din afara ... si il reproduce ) . Ce ii lipseste lu` internet lynx? publicul ( nu prea e ascultata atat cat ar trebui ) ... tematica prea generala a unei inregistrari ( e o emisiune mai mult de cunoastere a omului decat de a discuta pe un subiect anume)...

Cu toate astea ... fiecare imi place in modul ei ... dar nu mi`ar displacea daca si`ar uni fortele si ar face o chestie fix pe gustul meu ... Pentru ca exista foarte mult potential in abele cazuri. Oricum imi place calea ( daca putem sa zicem asa ) pe care a apucat`o internetul romanesc ( sau mai bine spus .. pe care o vad eu acum ).

Ma gandesc ca ar fi frumos daca s`ar face un fel de talk show la radio cu oameni din internetul romanesc ... de fapt ar fi o idee excelenta. Drama si impungerile sa nu zic certurile ... deja exsita .. subiecte controversate de discutie ... sunt la tot pasul ... de ce nu s`ar face o sustinere moderata de cineva? Asta astept cu sufletul la gura ... o emisiune tip talk show ... 2-3 invitati cu pareri diferite pe o anumita tema.

Dar pana atunci ... ca sunt rau va pun sa si alegeti ce preferati .. asa ca sa va vedem ... podio vs internet lynx ... fight :D

Comentarii

  1. interesanta comparatie :)

    oricum, daca tii minte (ai fost participant, de altfel) am incercat si o emisiune cu mai multi invitati. Problema este programul invitatilor (intotdeauna se intampla ca unul dintre ei sa nu poata veni sau sa aiba o problema samd). Ca urmare, risti sa dai peste cap intreaga emisiune. Daca un invitat singur nu poate veni la un moment dat, e ok... amani emisiunea. Dar daca unul din 3 nu iti vine, nu poti sa amani emisiunea (ceilalti invitati au reusit sa isi faca loc in programul lor pentru tine, nu e corect sa ii tot amani) si este posibil ca emisiunea sa nu iasa chiar cum ai vrea.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…