Treceți la conținutul principal

Relevanta cuvintelor

Isi pierd cuvintele relevanta odata cu incercarea autorului de a isi cladi o alta imagine despre el ? Stateam si ma gandeam la o tigara despre nevoia pornita din subconstient a unei persoane de a folosi cuvinte pompoase doar de a face un statement de ordin intelectual ( offtopic ... merci ) . Consider asta o frustrare legata de nivelul intelectual pe care fiecare persoana il are . Oare aceasi idee nu putea sa fie exprimata cu niste cuvinte mai putin elevate?

In esenta ... ideea conteaza ... nu ? Cand iti dai seama cand te pierzi in detalii fara sa vezi imaginea de ansamblu ... si mai ales cand nu conteaza imaginea de ansmablu si conteaza detaliile? La prima vedere as fi de acord ca detaliile de ordin moral / etic sunt mai importante ca imaginea generala care le inmagazineaza... dar si asta e o sursa inepuizabila a unor polemici.

Modul in care abordezi o discutie .. tine cont in special de interlocutor. Imi aduc aminte de un post mai vechi al meu in care se vorbea de " Manelistii idolii copiilor " .. atunci ideea pe care o abordam era incapabilitatea unui intelectual de a isi transmite mesajul datorita folosirii fara succes a unor cuvinte pompoase. Aceasta lipsa de adaptare care pana la urma a dus si la neintelegerea mesajului mi s`a parut cel mai periculos lucru pe care cineva ar putea sa il faca intr`o conversatie. Pur si simplu stai ca persoana neutra ... si te intrebi de ce exista aceasta inflexibilitate in exprimare? Scopul final pana la urma intr`o conversatie nu este acela de a iti prezenta ideile astfel incat si celalat sa le inteleaga?

Probabil ca asta tine de aroganta .. probabil ca in multe cazuri este o aroganta justificata .. dar din punct de vedere conversational gred ca este cel mai daunator lucru posibil. Existand aceasta aroganta ...si constientizand asta ... nu pierzi oare mai mult nereusind sa iti impui ideea intr`un mod familiar ambilor protagonisti ... sau conteaza mai mult ca orogliul este satisfacut de superioritatea afisata? Desigur nu vorbesc de o conversatie in care isi fac simtita prezenta injurii , mici rautati sau aroganta excesiva - aceastea tind sa aiba ca efect racirea relatiei si mai ales nevoii conversationale intre cei doi participanti.

Cu toate acestea ... calitatea unei conversatii nu tine de cuvintele folosite .. tine mai mult de argumentarea solida a ambilor participanti. De asta am spus ca oarecum oamenii tind sa se piarda in detalii ( cuvinte pretentioase ) in loc sa puna accent pe imaginea de ansamblu ( o argumentare irefutabila ) . Desi tind sa ma repet ... in momentul ala ... o conversatie nu poate sa fie una productiva - implicit si`a piardut rostul mentinerii ei.

Unde vreau eu sa punctez .... e faptul ca o exprimare clara/ palpabila face cat o mie de cuvinte stufoase aruncate intr`o argumentare defectuoasa. De asta ma si irita prejudecatile unor oameni legate de o exprimare mai libera / libertina. Pe blog m`am lovit de suficiente ori de chestia asta ... mi`au fost renegate anumite idei doar din simplul fapt ca exprimarea folosita era una mai ... neconventionala. Sincer acum nu incerc sa imi gasesc scuze ... incerc doar sa zic ca pe ansamblu nu ma intereseaza o idee / parere a unui om care nu poate sa treaca dincolo de aparente. ( Si intr`un mod de`a dreptul ironic dau si eu dovada de aroganta si ipocrizie ) Prejudecatile sunt un factor daunator oriunde sunt prezente.

Exista o gama variata de prejudecati ... fiecare purtand numele de rigoare .. xenofobie , rasism , misoginism si multe altele. Desi exmplele date sunt niste prejudecati legate de rasa , nationalitate sau sex ... sunt impedimente clare a unei eventuale discutii / dezbateri intre un om cu prejudecati si a unei om ce reprezinta acele prejudecati.

E trist ... pentru ca orice dezbatere pe o anumita tema reprezinta un vast ocean de noi cunostinte / argumente si contrargumente ... o evolutie intelectuala.

Sper ca mi`am exprimat ideea intr`un mod clar ... si sa nu fie articolul de fata un mic paradox.

Comentarii

  1. Tu vorbesti aici de cei care isi cauta cu greutate cuvintele astea, ca mai sunt si cei care le folosesc pentru ca mediul lor de viata este de asa natura incat folosesc in mod curent cuvinte de genul asta...nu?

    RăspundețiȘtergere
  2. in principiu da .. dar totusi o conversatie implica transimterea mesajului ... nu cred ca ti`ar convenii ca in spital sa vina doctorul si sa foloseasca cu tine un limbaj strict medical fara nici o explicatie aditionala.

    RăspundețiȘtergere
  3. pai cred totusi ca e o diferenta intre termenii tehnici si exprimarile pompoase

    RăspundețiȘtergere
  4. eu cand am scris articolul m`am referit la exprimare pompoasa .. dar cu ceva modificari ar putea sa fie transpus si unui limbaj tehnic.

    RăspundețiȘtergere
  5. exista un socilog care spune ca felul in care folosesti cuvintele spune ceva despre tine ca persoana. la fel, ca vastitatea vocabularului te situeaza intr-un grup social. spre exemplu, oamenii educati(deci instariti) folosesc cu usurinta cuvinte pompoase cum spui tu, dar si limbajul simplu.

    RăspundețiȘtergere
  6. si cand te duci sa cumperi o paine ... ce faci ?

    Ar trebui sa exista o adaptare a limbajului in functie de situatie.

    RăspundețiȘtergere
  7. pai asta spuneam...ca depinde de nivelul tau de cultura felul in care iti adaptezi limbajul. daca esti un om cultivat te poti "cobori", daca vrei, si la nivelul unui om simplu. mai greu ii este unui om fara scoala sa se adapteze unei discutii culte...acum..eu intelesesem ca pe tine te deranjeaza de fapt folosirea limbajului pompos in alte situatii...:)

    RăspundețiȘtergere
  8. Dar sunt si cazuri destule in care se face invers doar din aroganta si falsa impresie de superioritate :D

    RăspundețiȘtergere
  9. pai normal, aici e buba, folosirea cuvintelor de genul asta in exces, pentru ca daca tot exista cineva trebuie sa le "promoveze" nu?

    RăspundețiȘtergere
  10. E o diferenţă între limbajul de specialitate care, în dialogurile cu civilii, e utilizat deseori pentru intimidare şi justificarea tarifului (medici, avocaţi, copy-writeri, etc.), neologismoreea ostentativă cu care cineva îşi construieşte imaginea de erudit şi utilizarea justificată semantic sau stilistic a cuvintelor rare.

    În cuvinte simple, textul de mai sus s-ar putea rezuma la "depinde...".

    RăspundețiȘtergere
  11. Cred ca atunci cand porti o 'conversatie' bariera asta a fost depasita. Oamenii care tin mortis sa foloseasca 'periferia' vocabularului lor indiferent de context sufera de snobism. Dialogul devine rapid un monolog cand una din parti nu se poate implica pentru ca nu intelege vocabularul folosit.

    Pe de-alta parte inceputul unui dialog poate suferi putin pana cand cei implicati isi 'ajusteaza' reciproc vocabularul ca sa se inteleaga. Nu cred ca e dovada de elitism sa vrei sa comunici utilizand un vocabular divers mai ales atunci cand acesta poate ajuta comunicarii de idei.

    E deosebit de amuzant sa-i auzi pe unii care se chinuie sa foloseasca anumite cuvinte pe care nici ei nu le inteleg. Si ma apuca un somn in sedinte cand se chinuie cate un manager sau cineva din marketing sa plaseze tot arsenalul de 'buzz-words' de care dispune.

    Inca ceva: o discutie nu ar trebui purtata exclusiv ca sa convingi o alta persoana de ceva. Explorarea ideilor - mai ales cand acestea sunt diferite - e deosebit de placuta si antrenanta. Asta pentru ca vorbeai de 'impusul ideilor'.

    RăspundețiȘtergere
  12. Unii se exprima ca un rahat, chiar si cu cele mai frumoase cuvinte. Important e sa gasesti cuvintele potrivite intr-o discutie, nu pe cele mai impresionante.
    Cred ca 'telectualii gresesc fiindca transfoma discutia dintr-o nevoie de comunicare intr-un exercitiu de cizelare a artei oratorice. De multe ori vorbesc nu fiindca le place sa socializeze/ traga concluzii/ schimbe pareri, ci fiindca le place sa se-auda vorbind :|

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…