Treceți la conținutul principal

Ai o idee fixa? Da? ma plictisesti !

Si e vorba de bloguri ... de fapt e vorba despre acest fenomen in general dar o sa`l particularizez pe bloguri. Se ia un blog cu o idee fixa recurenta stupida cretina amuzanta .... se foloseste respectiva idee iar si iar ... autorul are rabdare ... rezista pe baricade si tot scrijeleste despre frustrari.

Dupa cat timp cedeazi sa citesti ceva ce a devenit previzibil si neinteresant? Nu stiu de altii dar eu nu cedez nici mort ... vreau sa vad cata rabdare trebuie sa ai sa bati pasul pe loc si povestesti in esenta acelasi lucru iar si iar si mai ales iar.

Ai crede ca dupa un timp ai ajunge la o concluzie ... sau daca nu .. macar la un final. Cat poate sa tina monologul asta? - oh da ... blogul privit din perspectiva ideilor prezente in insemnari e un mare monolog. Abia dupa publicare intervine dialogul cu cei care te citesc ... dar acest dialog nu modeleaza ( sau cred ca nu ... ) viitoarele idei ce isi asteapta cumintele cele 15minute de faima.

Sunt si cazuri extreme in care chiar exista pasiune pentru nebunia respectiva .... atunci sansa sa te plictisesti ca cititor e destul de redusa ... dar in general se gasesc mai greu si doar toamna. Totusi majoritatea, din perspectiva cititorului sunt niste aventuri de`o noapte. Vii le citesti ... si apoi pleci ... viitorul nu poate aduce nimic extraordinar ... doar o existenta " tanar si nelinistit " style.

Si parca sexul vindea ... pfeeew s`a dus dracu perversitatea infantila.

Comentarii

  1. sunt la fel de finut ca un hipopotam in calduri :)))))))

    RăspundețiȘtergere
  2. bunny strikes back. da intr-adevar eloa te-a lovit sub centura cu penultimul post

    RăspundețiȘtergere
  3. mai aveti rabdare si interes sa cititi chestia aia? io m-am lasat de mult...

    RăspundețiȘtergere
  4. eh...se poate aplica si la case mai mari. Propun insituirea unei noi categorii: nabagatii in seama sa isi schimbe denumirea din bloguri in monobloguri ... asa, ca sa stie lumea :P
    PS: de fapt cred ca e vorba de o boala de toamna (recurenta tomnateca or smth )

    RăspundețiȘtergere
  5. posibil sa nu`mi dau seama singur de asta ... dar am senzatia ca nu am aceasi idee pe care o servesc in fiecare insemnare

    RăspundețiȘtergere
  6. dar fara ideea aia, ce s-ar mai alege? :P

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…