Treceți la conținutul principal

Filmul Romanesc?

Cat de mult succes a avut evenimentul organizat aseara la Casa de cultura a studentilor? Suficient de mult cat sa stau pe o masa la filme(excelenta alegere s`a dovedit abia dupa ceva timp cand am puttu sa ma tolanesc si sa vad filmele " ca la mine acasa " ). Foarte multa lume ... foarte aglomerat ... si macar de`ar fi fost astea toate problemele probabil ar fi fost perfect - pentru ca nici macar astea nu te pot opri sa te simti bine si sa vezi niste filme bune

Primul film ( " Cum mi`am petrecut sfarsitul lumii " ) a fost un esec ... pe de`o parte pot spune ca si zecile de interuperi au avut un efect ( nu neaparat negativ poate chiar eu recreat atmosfera comunismului atunci cand se mai taia curentul electric ... ca deh " e de la ei ! " ) dar nici filmul in esenta nu mi`a placut. Prima ora din film a fost una de huiduieli si mistouri la adresa organizatorii care se duceau lupte pe viata si pe moarte cu sunetului prea incet .... sunetului inexistent ... interuperilor de film pentru a remedia problemele ... existenta in continuare a problemelor ... ba` se mai arde un proiector si la fiecare rola consumata trebuie sa se faca pauza ... si ar mai fi dar sa zicem ca ma rezum la atat in momentul defata. Filmul in sine a reusit sa trezeasca niste nostaligii in noi ... dar doar asta a reusit sa faca ... in rest a fost o dezamagire. Ma asteptam la mai mult de la capul de afis. Nu se intampla nimic extraordinar in film ... si ce se intampla .. pare cam SF.

" Marilena de la P7 " a fost o incantare ... desi initial as fi fost tentant sa spun ca ma asteptam la un mai mare accent pe trairile emotionale ale Marilenei ( din titlu` cel putin ) nu m`a dezamagit nici amalganul care a iesit. Finalul filmului pot spune ca m`a surprins ...pentru ca personal as fi cotinuat actiunea inca putin pentru a lamuri exact privitorul ce se intampla dupa punctul culmiant. Probabil ca s`a dorit un exercitiu de imaginatie pentru fiecare ... sau poate asa au considerat oportun ... dar asta nu schimba cu nimic faptul ca filmul e chiar bun si merita vizionat.

" Hartia va fi albastra " - filmul a fost mediocru spre bun ... cam multa actiune " sa fie " in el ... dar nu o sa regreti ca l`ai vizionat. Povestirea e destul de liniara fara sa te surprinda intr`un punct anume... dar tocmai asta e frumusetea. Mi`a placut destul de mult filmul si n`as vrea sa intru in detalii legate de ce si cum cu cei care nu l`au vazut pentru ca o sa le stric placerea de a il vedea. E ca si cum ti`as fi spus la Saw I ca ala "mort" de pe jos de fapt e psihopatul/ucigasul si ca la sfarsit se ridica si pleaca ... Asa ceva nu se face dar totusi pentru cei curiosi am pus jos un spoiler ... daca il citesti si nu ai vazut filmul .. e posibil sa`ti stric experienta de a il viziona.

Lampa cu caciula - este un scurt metraj interesant dar la care mi`a scapat mesajul. Prezinta o zi din viata unor oameni obisnuiti care nu fac nimic extraordinar in questul lor de a duce televizorul la reparat si de a se intoarce. Drumul lung si dificil pana la centrul de reparatie reprezinta actiunea filmului. Personajele sunt conturate bine ... u can relate to them, e filmat bine e jucat bine .... e de vizionat. Dar nu e nimic special ... prea banal dupa gusturile mele. Desi la o adica viata e banala asa ca pot spune ca e un film despre viata.
A fost sau n-a fost - din cate am inteles eu era filmul cel mai premiat de acolo. Dar un inceput lipsit de vlaga m`a instrainat. De fapt nu doar inceputul isi are vina ... am putea sa mai punem la socoteala si ora inaintata ... si compania somnoroasa. Asa ca nu am rezistat mai mult de jumatate de ora sau 40 minute. Implicit nu pot sa imi dau cu parerea ... dar inceputul nu anunta nimic promitator.

Concluzie:Cam asta a fost in cuvinte maratonul de filme romanesti - majoritatea avand ca subiect direct sau indirect revolutia si viata de dupa. Nu stiu de ce abia acum s`au gasit sa faca numai filme cu tema asta ... dar pot spune ca sunt bine venite desi cam multe pe o tema comuna. In majoritatea filmelor erau prezente suficiente subtilitati legate de revolutie / comunism care indicau daca vreti sa ii zic limita de varsta la care ai putea intelege filmul asta.

Cum e filmul romanesc? idei bune spre geniale .... dar o idee nu face singura un film. Multe greseli de filmare sau continut am vazut prin filmele de aseara ceea ce inca imi da impresia de filmari amatoricesti.

[SPOILER] Primele cadre sunt cele mai importante ... daca le`ai pierdut pe alea atunci sfarsitul filmului o sa contrarieze si revolteze. De ce ? pentru ca te lasa intr`o ceata totala. Mi`a placut mult de tot ideea asta de a nu incerca sa iti surprinzi spectatorul exact in final ( pentru ca in definitiv exact primele cadre de la inceput sunt ultimile cadre care lipsesc la final ) ci de a ii oferi o poveste surprinzatoare pe parcurs. Dar totusi exista senzatia ca povestea aia surprinzatoare ... cam lipseste sau daca esti mai darnic cu vorbele poti spune ca e cam slabuta.

Comentarii

  1. Eu n-am vazut Saw, mi-ai stricat surpriza!

    (nici nu intentionez sa-l vad, dar asta nu e asa important :P)

    RăspundețiȘtergere
  2. Concluzie:Cam asta a fost in cuvinte maratonul de filme romanesti - majoritatea avand ca subiect direct sau indirect revolutia si viata de dupa

    si ce spuneam eu in comentariul la postul precedent:
    scenaristi pentru care lupta cu comunismul este o paine de mancat pentru vecie...si-ar mai fi.

    multumesc ca indirect, mi-ai dat dreptate.
    Filmul romanesc de astazi traieste doar din clisee comuniste. asa zisi eroi, care nu ar fi fost in stare sa traga un partz acum 17 ani, ca sa nu deranjeze, iar acum sunt conducatorii luptei de pe baricade. ar fi cazul sa le spuna cineva ca acea lupta s-a incheiat. dictatorul a murit.

    RăspundețiȘtergere
  3. pacat ca nu ai mai rezistat la "a fost sau n-a fost", poate ca filmul nu are o idee foarte bine conturata dar are un umor de o finetze rara pe care e pacat sa-l ratezi. eu zic sa-i mai dai o sansa.
    arhiduke nu stiu daca ai vazut vreunul dintre cele trei filme dar sunt departe de obositele secvente despre revolutie cu care ne-au obisnuit marii regizori dupa '89. chiar si cel al lui mitulescu, clar cel mai slab dintre toate trei.

    RăspundețiȘtergere
  4. Intr-adevar...si eu ma asteptam la mult mai mult de la "Cum mi-am petrecut..." si de la "A fost sau n-a fost". Au fost atat de promovate/premiate incat ma asteptam la capodopere si in final am fost dezamagita.

    In schimb "Haria va fi albastra" mi-a razbunat toate frustrarile legate de filmul romanesc 2006. Mi s-a parut grozav, realist, sincer si de buna-credinta. Si cand am iesit din sala si am privit in jur la cei care se indopau cu hamburgeri, ketchup si pizza (eram in mall :D)nu am putut sa nu ma gandesc la diferenta enorma dintre profunzimea momentului '89 si frivolitatea/superficialitatea momentului 06.

    RăspundețiȘtergere
  5. oricum ... exista potential pentru filmele ro ... si ma bucur nespus din cauza asta

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…