Treceți la conținutul principal

Blogger Beta

Ei bine am trecut pe blogger beta care de fapt nu e beta e the next shity thing. Pot spune ca pana acum sunt relativ incantat ... desi inca ma obisnuiesc cu chestiile astea noi.

Mai am chestii de pus la locul lor ... sunt chestii pe care trebuie sa le modific ... dar incet incet si cu rabdare o sa fac asta asta maine.

Ah ... era sa uit ... e cazul sa schimbati in feed reader adresa asta

[later edit] aparent inca merg feedurile vechi .. asa ca nu pot spune ca e neaparat o schimbare

Comentarii

  1. Nu înțeleg de ce rămâi pe blogger și nu treci pe un domeniu propriu, cu un Wordpress sau ceva asemănător.

    RăspundețiȘtergere
  2. sau macar de ai folosi feedburner, ca sa poti schimba adresa feedului repede si usor...

    RăspundețiȘtergere
  3. poate te-a mai intrebat cineva si n-am vazut eu, dar de ce scrie in josul posturilor submint in loc de submit? :)

    RăspundețiȘtergere
  4. din cauza oboselii ... aseara m`am jcuat pana la 4 cu template-ul asta ... sa arate bine ... si inca ma joc

    RăspundețiȘtergere
  5. repet interogatia lui andrei maxim si te intreb de ce puii mei stai pe kestia asta numita blogger si nu iti iei un domeniu propriu cu o platforma proprie WP sau Drupal sau...

    RăspundețiȘtergere
  6. personal, prefer pe cel vechi. si incepe sa mi se faca scarba de blogger, ca ieri mi`a aparut treaba to switch to beta, si am dat click, si imi baga mesaj cum ca nu pot sa treaca inca pe toate si ca mai am de asteptat..

    RăspundețiȘtergere
  7. Eu eram obisnuita cu bunny ala in partea stanga:P... si culoarea actuala nu e eye friendly:((, de acord cu alex... oldies, but goldies....

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.