Treceți la conținutul principal

Planet Earth…

Este un documentar produs de BBC si care e realizat in intregime HD ( high definition ). L`am vazut recent si am ramas uimit. Calitatea imaginii este una de vis si pur si simplu te lasa fara cuvinte. Momentan am vazut doar 3 episoade din cele 11 existente …. Dar pot spune ca sunt fanul sau numarul unu.

Cu adevarat impresionante sunt imaginile filmate de elicopterul dotat cu o camera HD cu un system giroscopic de stabilitate. La o adica cum sa nu te impresioneze un zoom de 72x care prezinta o imagine nemiscata, clara si bogata in detalii de la 1 km departare? Documentarul de fata are multe lucrui cu care sa se laude … de la fiind primul documentar realizat in intregime HD pana la fiind primul documentar care surprinde anumite specii rare de animale.

Mi`a mai placut la nebunie si faptul ca pe parcursul intregului documentar (efectiv) nu sunt prezenti oameni sau constructii/lucruri facute de mana omului. Este natura in toata splendoarea salbaticiei ei. E cu adevarat impresionant ce desfasurare de forte poate sa aduca pe tabla de sah natura si oarecum iti schimba conceptual legat de frumusete. Frumusetea adevarata e in esenta natura.

La un momentdat am zis documentarul efectiv … pentru ca la sfarsitul fiecarui episod e un fel de jurnal despre cum s`a filmat o anumita secventa prezentata inainte. Atunci iti sunt prezentate si tehnica de care s`au ajutat realizatorii documentarului sau chiar cei care au facut posibile aceste imagini inmarmuritoare. Este un contrast bine realizat intre naturaletea cadrelor prezentate si efortul sustinut din spatele acestora.

Este un documentar pe care vi`l recomand cu placere … pentru ca te tine lipit de ecran pe toata durata lui.

Comentarii

  1. Faci un cadou de craciun sa mi-l trimiti?
    Ramburs, I'll pay teh bitches.
    200k + transport?

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…