Treceți la conținutul principal

Planet Earth…

Este un documentar produs de BBC si care e realizat in intregime HD ( high definition ). L`am vazut recent si am ramas uimit. Calitatea imaginii este una de vis si pur si simplu te lasa fara cuvinte. Momentan am vazut doar 3 episoade din cele 11 existente …. Dar pot spune ca sunt fanul sau numarul unu.

Cu adevarat impresionante sunt imaginile filmate de elicopterul dotat cu o camera HD cu un system giroscopic de stabilitate. La o adica cum sa nu te impresioneze un zoom de 72x care prezinta o imagine nemiscata, clara si bogata in detalii de la 1 km departare? Documentarul de fata are multe lucrui cu care sa se laude … de la fiind primul documentar realizat in intregime HD pana la fiind primul documentar care surprinde anumite specii rare de animale.

Mi`a mai placut la nebunie si faptul ca pe parcursul intregului documentar (efectiv) nu sunt prezenti oameni sau constructii/lucruri facute de mana omului. Este natura in toata splendoarea salbaticiei ei. E cu adevarat impresionant ce desfasurare de forte poate sa aduca pe tabla de sah natura si oarecum iti schimba conceptual legat de frumusete. Frumusetea adevarata e in esenta natura.

La un momentdat am zis documentarul efectiv … pentru ca la sfarsitul fiecarui episod e un fel de jurnal despre cum s`a filmat o anumita secventa prezentata inainte. Atunci iti sunt prezentate si tehnica de care s`au ajutat realizatorii documentarului sau chiar cei care au facut posibile aceste imagini inmarmuritoare. Este un contrast bine realizat intre naturaletea cadrelor prezentate si efortul sustinut din spatele acestora.

Este un documentar pe care vi`l recomand cu placere … pentru ca te tine lipit de ecran pe toata durata lui.

Comentarii

  1. Faci un cadou de craciun sa mi-l trimiti?
    Ramburs, I'll pay teh bitches.
    200k + transport?

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…