Treceți la conținutul principal

Poze cu artificii de Revelion

Anul asta s`a interzis comercializarea si detinerea de artificii ... drept urmare daca vrei sa vezi un spectacol de artificii cica trebuie sa platesti cam 18 mil pe minut pentru o intensitate medie spre mare. 18mil 1 minut? aha...

Nu zic ca e bine nici sa existe frenezia de anul trecut cu pocnitorile si artificiile ... dar totusi nici cum a fost anul asta. Anul asta au tinut 3 minute .... magice ... NOT! Anul trecut o ora nu am avut ce face in frig de cat sa ma uit pe cer cum mai explodau niste artificii.

Au si ei dreptate ca le`au interzis .... aveau unii comercializanti sau cumparatori niste fete de nu le`ai fi vandut nici o scobitoare ca erau in stare sa si`o bage singuri in jugulara si sa colcaie in propriul sange pana se duceau in " locuri mai bune " .... dar eu numesc asta selectie naturala.

Oricum fara sa mai bat pasul pe loc pun si eu niste poze cu artificiile de Revelion din Busteni .... in total am vreo 100 poze .... si nu cred ca am ratat mai mult de artificii .... asa ca va dati seama cat de bogat a fost spectacolul de anul acesta (*ironic*) in comparatie cu ora de anul trecut :\\


Comentarii

  1. Nu le-am dus dorul. N-am auzit nici o pocnitoare, desi cica in noaptea de anul nou intre blocuri au fost. Mai bine asa decat sa tot pocneasca pe afara copilasii.

    RăspundețiȘtergere
  2. Da... n-am mai putut sa vand nimic explosibil copiilor anul acesta. Ne reprofilam pe tigari si alcool (dupa ratiunea: "ce face omu' cand nu mai poate bubui in liniste o petarda?")

    RăspundețiȘtergere
  3. mai mai ce rau e cand esti departe de tara...aici in Finlanda a fost o porcarie de cacacei de artificii, cik toti banii s-au dus in Romania pentru orfelinate, de unde cacat cu mac...cele mai tari concerte si artificii tot la noi in tara sunt:P:D, va pup pe toti, Romania cea mai tare!!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …