Treceți la conținutul principal

Poze cu artificii de Revelion

Anul asta s`a interzis comercializarea si detinerea de artificii ... drept urmare daca vrei sa vezi un spectacol de artificii cica trebuie sa platesti cam 18 mil pe minut pentru o intensitate medie spre mare. 18mil 1 minut? aha...

Nu zic ca e bine nici sa existe frenezia de anul trecut cu pocnitorile si artificiile ... dar totusi nici cum a fost anul asta. Anul asta au tinut 3 minute .... magice ... NOT! Anul trecut o ora nu am avut ce face in frig de cat sa ma uit pe cer cum mai explodau niste artificii.

Au si ei dreptate ca le`au interzis .... aveau unii comercializanti sau cumparatori niste fete de nu le`ai fi vandut nici o scobitoare ca erau in stare sa si`o bage singuri in jugulara si sa colcaie in propriul sange pana se duceau in " locuri mai bune " .... dar eu numesc asta selectie naturala.

Oricum fara sa mai bat pasul pe loc pun si eu niste poze cu artificiile de Revelion din Busteni .... in total am vreo 100 poze .... si nu cred ca am ratat mai mult de artificii .... asa ca va dati seama cat de bogat a fost spectacolul de anul acesta (*ironic*) in comparatie cu ora de anul trecut :\\


Comentarii

  1. Nu le-am dus dorul. N-am auzit nici o pocnitoare, desi cica in noaptea de anul nou intre blocuri au fost. Mai bine asa decat sa tot pocneasca pe afara copilasii.

    RăspundețiȘtergere
  2. Da... n-am mai putut sa vand nimic explosibil copiilor anul acesta. Ne reprofilam pe tigari si alcool (dupa ratiunea: "ce face omu' cand nu mai poate bubui in liniste o petarda?")

    RăspundețiȘtergere
  3. mai mai ce rau e cand esti departe de tara...aici in Finlanda a fost o porcarie de cacacei de artificii, cik toti banii s-au dus in Romania pentru orfelinate, de unde cacat cu mac...cele mai tari concerte si artificii tot la noi in tara sunt:P:D, va pup pe toti, Romania cea mai tare!!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Avem sute de mii de abonați, dar ce le vindem?

Săptămâna trecută am fost la prezentarea studiului InfluenceMe: A 360 Perspective on Romanian Influencers (comunicat de presa & infografic) unde prin spatele sălii se mustăcea când se vorbea de sutele de mii de views, afișări și abonați pe care influențatorii autohtoni le au. Nu pentru că e ceva în neregulă cu aceste cifre, ci pentru că grosul acestor cifre reprezintă o generație căreia îi este greu să vinzi ceva.

Azi de dimineață un reportaj de pe Pro Tv vorbea despre procentul de 23% dintre tinerii între 20 și 24 de ani care preferă să nu își continue studiile sau să nu se angajeze pentru că le este mai comod să stea pe ajutoare de la stat sau pe banii părințiilor.

Cred că acum o lună vedeam pe Facebook pe un prieten care se plângea de al 3-lea caz de tânăr care a renunțat la job în prima zi de muncă și încerca să înțeleagă ce naiba era în capul lor de au cedat atât de repede mai ales că job-ul era în zona de IT.

Pui toate astea cap la cap și începi să îți faci griji ca om de m…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…