Treceți la conținutul principal

Poze cu artificii de Revelion

Anul asta s`a interzis comercializarea si detinerea de artificii ... drept urmare daca vrei sa vezi un spectacol de artificii cica trebuie sa platesti cam 18 mil pe minut pentru o intensitate medie spre mare. 18mil 1 minut? aha...

Nu zic ca e bine nici sa existe frenezia de anul trecut cu pocnitorile si artificiile ... dar totusi nici cum a fost anul asta. Anul asta au tinut 3 minute .... magice ... NOT! Anul trecut o ora nu am avut ce face in frig de cat sa ma uit pe cer cum mai explodau niste artificii.

Au si ei dreptate ca le`au interzis .... aveau unii comercializanti sau cumparatori niste fete de nu le`ai fi vandut nici o scobitoare ca erau in stare sa si`o bage singuri in jugulara si sa colcaie in propriul sange pana se duceau in " locuri mai bune " .... dar eu numesc asta selectie naturala.

Oricum fara sa mai bat pasul pe loc pun si eu niste poze cu artificiile de Revelion din Busteni .... in total am vreo 100 poze .... si nu cred ca am ratat mai mult de artificii .... asa ca va dati seama cat de bogat a fost spectacolul de anul acesta (*ironic*) in comparatie cu ora de anul trecut :\\


Comentarii

  1. Nu le-am dus dorul. N-am auzit nici o pocnitoare, desi cica in noaptea de anul nou intre blocuri au fost. Mai bine asa decat sa tot pocneasca pe afara copilasii.

    RăspundețiȘtergere
  2. Da... n-am mai putut sa vand nimic explosibil copiilor anul acesta. Ne reprofilam pe tigari si alcool (dupa ratiunea: "ce face omu' cand nu mai poate bubui in liniste o petarda?")

    RăspundețiȘtergere
  3. mai mai ce rau e cand esti departe de tara...aici in Finlanda a fost o porcarie de cacacei de artificii, cik toti banii s-au dus in Romania pentru orfelinate, de unde cacat cu mac...cele mai tari concerte si artificii tot la noi in tara sunt:P:D, va pup pe toti, Romania cea mai tare!!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…