Treceți la conținutul principal

So why do i blog?

O introspectie in motivele pentru care inca mai tin blog dupa 20 luni (nu 18 cum credeam) de activitate. Am inceput cu blogul asa mai mult de curiozitate ... plus ca in scurt timp s`a dovedit a fi o chestie amuzanta pe care o faceam de placere. Cu timpul a venit si traficul ... care m`a gadilat la orgoliu si imi facea placere sa stiu ca totusi sunt citit .... si nu scriu asa pentru porumbei calatori si marmote.

Asa ca ce e cu blogul asta? Blogul e o marturie pentru mine. Exagerez spunand ca ar trebui sa va simtiti privilegiati ca il cititi .... dar este scris exclusiv pentru mine si un anumit tip de oameni care imi seamana destul de mult sau/si care imi inteleg glumele si modul de gandire. Eu inca ma mint ... poate ei nu exista ... dar pentru asta scriu.

Nu e personal branding in nici un fel constient (nu neg ca poate las impresia asta fara sa`mi dau seama) si nici un obiect de agatat si futut. Nu o sa revolutionez lumea ... asa ca majoritatea insemnarilor se axeaza pe partea amuzanta/joviala a vietii.

Mi se reproseaza frecvent ca sunt prea infantil pe blog si ca las sa se creeze o imagine papusel like despre mine ... care e destul de eronata. Posibil ... nu sunt in masura obiectiva de a nega sau confirma asa ceva ... dar tot ce pot sa spun in apararea mea e ca vreau sa ma simt bine si sa ma amuz. Si cum glumele cele mai bune sunt alea proaste sa nu zic stupide ... ma complac in imaginea asta care reprezinta doar o parte din mine.

Ma joc si imi place asta ... dar sunt capabil si chestii nitel mai cerebrale ... cel putin asa imi zic cei care ma cunosc ... si imi reproseaza ca sunt prea superficial pe blog. Superficial e fun! - nu consider ca inca am suficienta experienta de viata sa ma pronunt asupra unor aspecte mai serioase ale existentei mele umile pe planeta asta. Vorbesc si eu despre ce am senzatia ca stiu ... sau imi e familiar.

Problema principala probabil vine de la modul in care ma percep ... tinerel si invatacel. Stiu ca de la o varsta incolo incepi sa ai senzatia ca le stii pe toate ... dar varsta aia nu e 22 ani. Mai am multe chestii de trait ... pentru ca nimic nu se compara cu experienta acumulata la fata locului/in prima linie.

Concluzionand la ce am scrijelit aici .... nu stiu inca ce ii rezerva viitorul blogului asta ... dar sigur va evolua in ceva mai bun ... candva cumva poate chiar cu alt nihasa la carma *hhiihihihi* (faster stronger smarter).

p.s ~ poate aia care m`au cunoscut si real life baga si ei o parere despre blog and me.

Comentarii

  1. first iti urez un la multi ani cu ocazia zilei de nastere(ca n-am apucat sa ti zic)
    second ce pot spune ca nu te am cunoscut real life, dar blogul tau mi-a facut placere sa-l citesc si a fost ca un fel de role model pentru mine(am mai zis si inca mai zic)
    third tin-o tot asa,sa scrii mai des ca sa am si eu ce sa citesc :P

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu-mi place de tine nici aici nici live. Yuck, caca!

    RăspundețiȘtergere
  3. Epu tu suc . Si n-am spus you suck pt ca esti prea redus pt engleza.Sa ne traiesti :P

    RăspundețiȘtergere
  4. si mie mi s-a reprosat ca sunt mai superficiala pe blog decat in viata "reala" (whatever that means :P), si mi s-a parut foarte aiurea.
    m-am simtit jignita cumva ;)) dar nu in ideea ca sunt considerata superficiala, ci pur si simplu pentru faptul ca vezi-doamne nu as avea voie sa fiu asa. why the fuck not?
    in fond ce? sa scriu serios, filozofic, numai despre adevaruri ale vietii? numai despre chestiile mai putin "usoare" care mi se intampla, despre tot ceea ce imi face viata gri?
    nu, pana la urma e alegerea mea ca scriu numai despre ceea ce ma face sa imi bat mai putin capul, despre ceea ce ma distreaza sau ma face fericita si de ceea ce am chef sa imi aduc aminte..

    RăspundețiȘtergere
  5. Never met you, doar am jucat GW in dude :) si atunci am auzit de blog (1 an :) ). citeam frecvent, pana cand m-am hotarat sa scriu si eu..si citesc mereu :P.

    RăspundețiȘtergere
  6. Nici mie nu-mi place de nihasa dar cred ca suntem cu totii invidiosi pe succesul sau mai ales la femei.

    L-am cunoscut si live si i-as recomanda (cu toate ca o sa se supere) sa renunte la Touareg-ul tunat (pe blog nu scrie ce sistem audio are in portbagaj).

    Ii urez pe viitor o rubrica gen "Bunny Love" in emisiunea lui Mircea Radu dar si cat mai multi cititori (eventual, si iepuri adevarati).

    RăspundețiȘtergere
  7. Imi place blogul, scrii f bine, singurul lucru rau e ca nu scrii prea des si din cauza asta vei pierde cititori

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.