Treceți la conținutul principal

So why do i blog?

O introspectie in motivele pentru care inca mai tin blog dupa 20 luni (nu 18 cum credeam) de activitate. Am inceput cu blogul asa mai mult de curiozitate ... plus ca in scurt timp s`a dovedit a fi o chestie amuzanta pe care o faceam de placere. Cu timpul a venit si traficul ... care m`a gadilat la orgoliu si imi facea placere sa stiu ca totusi sunt citit .... si nu scriu asa pentru porumbei calatori si marmote.

Asa ca ce e cu blogul asta? Blogul e o marturie pentru mine. Exagerez spunand ca ar trebui sa va simtiti privilegiati ca il cititi .... dar este scris exclusiv pentru mine si un anumit tip de oameni care imi seamana destul de mult sau/si care imi inteleg glumele si modul de gandire. Eu inca ma mint ... poate ei nu exista ... dar pentru asta scriu.

Nu e personal branding in nici un fel constient (nu neg ca poate las impresia asta fara sa`mi dau seama) si nici un obiect de agatat si futut. Nu o sa revolutionez lumea ... asa ca majoritatea insemnarilor se axeaza pe partea amuzanta/joviala a vietii.

Mi se reproseaza frecvent ca sunt prea infantil pe blog si ca las sa se creeze o imagine papusel like despre mine ... care e destul de eronata. Posibil ... nu sunt in masura obiectiva de a nega sau confirma asa ceva ... dar tot ce pot sa spun in apararea mea e ca vreau sa ma simt bine si sa ma amuz. Si cum glumele cele mai bune sunt alea proaste sa nu zic stupide ... ma complac in imaginea asta care reprezinta doar o parte din mine.

Ma joc si imi place asta ... dar sunt capabil si chestii nitel mai cerebrale ... cel putin asa imi zic cei care ma cunosc ... si imi reproseaza ca sunt prea superficial pe blog. Superficial e fun! - nu consider ca inca am suficienta experienta de viata sa ma pronunt asupra unor aspecte mai serioase ale existentei mele umile pe planeta asta. Vorbesc si eu despre ce am senzatia ca stiu ... sau imi e familiar.

Problema principala probabil vine de la modul in care ma percep ... tinerel si invatacel. Stiu ca de la o varsta incolo incepi sa ai senzatia ca le stii pe toate ... dar varsta aia nu e 22 ani. Mai am multe chestii de trait ... pentru ca nimic nu se compara cu experienta acumulata la fata locului/in prima linie.

Concluzionand la ce am scrijelit aici .... nu stiu inca ce ii rezerva viitorul blogului asta ... dar sigur va evolua in ceva mai bun ... candva cumva poate chiar cu alt nihasa la carma *hhiihihihi* (faster stronger smarter).

p.s ~ poate aia care m`au cunoscut si real life baga si ei o parere despre blog and me.

Comentarii

  1. first iti urez un la multi ani cu ocazia zilei de nastere(ca n-am apucat sa ti zic)
    second ce pot spune ca nu te am cunoscut real life, dar blogul tau mi-a facut placere sa-l citesc si a fost ca un fel de role model pentru mine(am mai zis si inca mai zic)
    third tin-o tot asa,sa scrii mai des ca sa am si eu ce sa citesc :P

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu-mi place de tine nici aici nici live. Yuck, caca!

    RăspundețiȘtergere
  3. Epu tu suc . Si n-am spus you suck pt ca esti prea redus pt engleza.Sa ne traiesti :P

    RăspundețiȘtergere
  4. si mie mi s-a reprosat ca sunt mai superficiala pe blog decat in viata "reala" (whatever that means :P), si mi s-a parut foarte aiurea.
    m-am simtit jignita cumva ;)) dar nu in ideea ca sunt considerata superficiala, ci pur si simplu pentru faptul ca vezi-doamne nu as avea voie sa fiu asa. why the fuck not?
    in fond ce? sa scriu serios, filozofic, numai despre adevaruri ale vietii? numai despre chestiile mai putin "usoare" care mi se intampla, despre tot ceea ce imi face viata gri?
    nu, pana la urma e alegerea mea ca scriu numai despre ceea ce ma face sa imi bat mai putin capul, despre ceea ce ma distreaza sau ma face fericita si de ceea ce am chef sa imi aduc aminte..

    RăspundețiȘtergere
  5. Never met you, doar am jucat GW in dude :) si atunci am auzit de blog (1 an :) ). citeam frecvent, pana cand m-am hotarat sa scriu si eu..si citesc mereu :P.

    RăspundețiȘtergere
  6. Nici mie nu-mi place de nihasa dar cred ca suntem cu totii invidiosi pe succesul sau mai ales la femei.

    L-am cunoscut si live si i-as recomanda (cu toate ca o sa se supere) sa renunte la Touareg-ul tunat (pe blog nu scrie ce sistem audio are in portbagaj).

    Ii urez pe viitor o rubrica gen "Bunny Love" in emisiunea lui Mircea Radu dar si cat mai multi cititori (eventual, si iepuri adevarati).

    RăspundețiȘtergere
  7. Imi place blogul, scrii f bine, singurul lucru rau e ca nu scrii prea des si din cauza asta vei pierde cititori

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …