Treceți la conținutul principal

Why monday?

Hmmm e luni ... initial aveam de gand sa scriu despre cineva care se agita in blogosfera doar doar o face niste valuri. A captat atentia si desi pot spune ca s`a facut de cacao ... el inca se crede un don quichotte in blogosfera plina de the ivil windmills.

Dar nu o sa insist pe subiectul asta ... e greu sa ii explici cuiva ca e prost sau cel putin a procedat gresit in cazul asta. Cum toata lumea se plange ca luni ... e o zi trista . Sau nu ....

Eu o sa fac uz de o poza facuta de mine ... e stramba ... norii sunt uratei ... dont care .. e o alternativa pentru ziua de luni. Si o sa mai fac uz si de un filmulet amuzant legat de iarna care nu mai vine .... si daca ar veni ne`ar invita discret pe toti la o partida de curling.


Comentarii

  1. te rog eu, din tot sufletul, invata sa scrii don quijote sau poate chiar si quixote. nu de alta dar macar daca-i iei numele in desert [ceva gen mousse chocolat], macar sa-l chemi pe el nu pe "yuo ar beuatyfell" din asl pls.
    multumesc anticipat.

    RăspundețiȘtergere
  2. da, o dadusem o opera frantuzeasca ... multumesc de corectura :)

    RăspundețiȘtergere
  3. ma dar aia cu maturiciile unde sunt, sau cred le era cam frica de "pietrele" de vreo tona jumate

    RăspundețiȘtergere
  4. Si uite cum sar cainii cu latratu`lor...Stiu un proverb japonez despre caini...CICA zice`sa: "Cainele care latra nu musca..." Dar la noi in Bucuresti muscaaaaaa...

    RăspundețiȘtergere
  5. Vrei sa spui poate "curling" pe strada... anul trecut pe vremea asta nu aveam zapada in Bucuresti (in adevaratul sens al cuvantului), in schimb aveam gheata. Gheata care aparea dimineata devreme si la pranz cand te intorceai acasa, era topita -a doua zi la fel.

    Decat sa [mai] merg pe gheata la examene si sa-mi rup gatul, mai bine cum este acum.

    Btw, super faina poza! Ireala as spune, dupa contrastele prim plan-depărtare.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…