Treceți la conținutul principal

Blogging, etica si nori de ciocolata

Ce ma enerveaza pe mine la unii bloggerii romani? Lasitatea si fuga de responsabilitate. Sub acoperirea anonimatului poti sa o dai in calomnie asa la plictiseala. Poate sa iti faca cineva ceva? Evident ca da ... verbalizari vulgare ale unei lupte din start pierdute cu morile de vant. Eu tot nu inteleg de unde aceasta atractie bolnava pentru blogosfera pe care paradoxal o renegi.

Credibilitatea pana la urma e localizata sau argumentata? Argumentarea e foarte usor de realizat cand in mod deliberat sa exclude contextul in care a fost facuta o afirmatie ... asa ca pe moment putem spune ca argumentarea pica. Ramane localizarea ... oare te ajuta sa ai incredere in ceva odata ce ii cunosti backgroundul?

Exista credibilitate irefutabila doar ca a dat dovada de transparenta pe propriul blog? Nu .. normal. Asa ca pentru a cladi o credibilitate in fata cititorului e necesara o transparenta si o argumentare solida. De ce tot insist pe aceasta credibilitate? parca era vorba etica. Insist pentru ca m`am saturat de toti anonimii care se gasesc sa faca analize de tot felul ... si in special blogosferice.

Etica o aplicam la argumentare si la blogging in general ... dar faci asta fie pentru a avea credibilitatea in ochii cititorilor fie pentru a iti respecta propriul cod etic ... sau poate chiar reusesc amandoua sa fie satisfacute. Cei care fac asta pentru cititori se numesc jurnalisti si isi cam vand sufletul diavolului in caz de deadline. A doua categorie care face asta pentru a isi respecta propriul standard etic care printr`o coincidenta este acceptat si de cititori ... sunt bloggeri.

La discutiile de la netoo 5 s`a tot vorbit despre un cod deontologic pe care bloggerii sa il respecte si sa il accepte. Hmmm ce am spus eu pana acum? Astia sunt jurnalisti ... oameni pentru care cititorii conteaza ... pentru care articolul respectiv reprezinta sursa de venit. Asta nu inseamna ca resping ideea de scolarizare etica a bloggerilor. Sunt de acord cu promovarea benevola a unor reguli de bun simt ... dar de la asta pana la un cod deontologic mi se pare cale lunga.

Pentru mine notiunea de cod implica o impunere .... si ca orice impunere trebuie sa existe si niste repercursiuni pentru cei care nu respecta regulile acestea. E necesara o autoritate care se sactioneze orice tentativa de insubordonare ... astfel realizandu`se o standardizare la nivel de blogosfera. What the fuck? Si cum propui sa faci asta? Nici nu are rost sa zic ca se pierde foarte mult din factorul de " fun " care motiveaza bloggerii sa scrie.

Daca nu era vorba de etica probabil ca s`ar fi putut realiza ... dar asa e imposibil sa ii insuflii cuiva un sistem de valori pe care sa il inghita asa nemestecat. Dar destul despre etica ... esti deja la varsta la care stii sa faci diferenta intre bine si rau.


Revenind la nickurile astea anonime pe net .... pot sa reprezinte o autoritate? sa aiba suficienta credibilitate incat sa influenteze mase? hahahahahh sper ca nu ... si zic asta cu gandul la niste cazuri celebre de asumare falsa a unei identitati (faimosul blog al unei prostituate in londra care ulterior s`a dovedit ca era profesoara si nu avea nicio treaba cu meseria respectiva).

Astea fiind zise ... iti pui intrebarea: ce te opreste sa fii pe net orice vrei tu? Etica ? O da ... pai atunci daca nu avem un sistem etic puternic ... cum poti sa fii credibil? Tadaaaa. Pai nu prea poti sa fii o sursa de informatii credibila. Din pacate toata joaca asta de informatii incerte ... creeaza senzatie ... si atrage un numar insemnat de cititori in cautare tocmai de senzational.

Poate am exagerat nitel dar prefer o contopire real life cu internet life fata de o disociere clara. Vorbesc exclusiv de bloggeri cu issues cu blogosfera .... cei in fuga dupa senzational si cei pusi pe controverse. Stats whore cred ca este cuvantul ...

Scriu si eu asa la rautate ... ca m`am saturat sa ii vad senzationali in direct pe toti *hihihiihih* . De ce nu se termina cu o concluzie geniala? Dupa o masa imbelsugata ... cheful de a mai scrie s`a disipat prin porii deschisi. Dar concluzia puteti sa o trageti voi singurei ... ca sunteti copii mari si vaccinati.

Comentarii

  1. Oare sunt printre singurii bloggeri care si-a dat detaliile reale si acceptat argumentarea face2face ?

    RăspundețiȘtergere
  2. Auzi, Iepurilă?
    Tu chiar nu pricepi?
    Zici tu: "E necesara o autoritate care se sactioneze orice tentativa de insubordonare ..."
    Ai văzut că stii?
    1) Fă o cerere de înscriere în P.C.R.™
    (Partidul Comănescian Român).
    2) Depui jurămîntul de credință.
    3) Ți se va elibera carnetu'.
    4) Vei putea vota în orice inițiativă a P.C.R.™

    Rezultat: Condamnarea cu mînie blogosferică
    a devianților de la linia P.C.R.™ va fi la îndemîna ta

    Dacă tot n-ai priceput...

    http://subiectiv.ro/media/anti-pseudojurnalisti/#comments

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu ai inteles ideea ... o standardizare nu se poate realiza fara cineva care sa reglementeze asta . Iei cuvantul " sactionare " mult prea dur. Si oricum ideea de baza era ca nu se poate realiza asta in blogosfera in momentul actual si nici la nivel universal.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…