Treceți la conținutul principal

Blogging, etica si nori de ciocolata

Ce ma enerveaza pe mine la unii bloggerii romani? Lasitatea si fuga de responsabilitate. Sub acoperirea anonimatului poti sa o dai in calomnie asa la plictiseala. Poate sa iti faca cineva ceva? Evident ca da ... verbalizari vulgare ale unei lupte din start pierdute cu morile de vant. Eu tot nu inteleg de unde aceasta atractie bolnava pentru blogosfera pe care paradoxal o renegi.

Credibilitatea pana la urma e localizata sau argumentata? Argumentarea e foarte usor de realizat cand in mod deliberat sa exclude contextul in care a fost facuta o afirmatie ... asa ca pe moment putem spune ca argumentarea pica. Ramane localizarea ... oare te ajuta sa ai incredere in ceva odata ce ii cunosti backgroundul?

Exista credibilitate irefutabila doar ca a dat dovada de transparenta pe propriul blog? Nu .. normal. Asa ca pentru a cladi o credibilitate in fata cititorului e necesara o transparenta si o argumentare solida. De ce tot insist pe aceasta credibilitate? parca era vorba etica. Insist pentru ca m`am saturat de toti anonimii care se gasesc sa faca analize de tot felul ... si in special blogosferice.

Etica o aplicam la argumentare si la blogging in general ... dar faci asta fie pentru a avea credibilitatea in ochii cititorilor fie pentru a iti respecta propriul cod etic ... sau poate chiar reusesc amandoua sa fie satisfacute. Cei care fac asta pentru cititori se numesc jurnalisti si isi cam vand sufletul diavolului in caz de deadline. A doua categorie care face asta pentru a isi respecta propriul standard etic care printr`o coincidenta este acceptat si de cititori ... sunt bloggeri.

La discutiile de la netoo 5 s`a tot vorbit despre un cod deontologic pe care bloggerii sa il respecte si sa il accepte. Hmmm ce am spus eu pana acum? Astia sunt jurnalisti ... oameni pentru care cititorii conteaza ... pentru care articolul respectiv reprezinta sursa de venit. Asta nu inseamna ca resping ideea de scolarizare etica a bloggerilor. Sunt de acord cu promovarea benevola a unor reguli de bun simt ... dar de la asta pana la un cod deontologic mi se pare cale lunga.

Pentru mine notiunea de cod implica o impunere .... si ca orice impunere trebuie sa existe si niste repercursiuni pentru cei care nu respecta regulile acestea. E necesara o autoritate care se sactioneze orice tentativa de insubordonare ... astfel realizandu`se o standardizare la nivel de blogosfera. What the fuck? Si cum propui sa faci asta? Nici nu are rost sa zic ca se pierde foarte mult din factorul de " fun " care motiveaza bloggerii sa scrie.

Daca nu era vorba de etica probabil ca s`ar fi putut realiza ... dar asa e imposibil sa ii insuflii cuiva un sistem de valori pe care sa il inghita asa nemestecat. Dar destul despre etica ... esti deja la varsta la care stii sa faci diferenta intre bine si rau.


Revenind la nickurile astea anonime pe net .... pot sa reprezinte o autoritate? sa aiba suficienta credibilitate incat sa influenteze mase? hahahahahh sper ca nu ... si zic asta cu gandul la niste cazuri celebre de asumare falsa a unei identitati (faimosul blog al unei prostituate in londra care ulterior s`a dovedit ca era profesoara si nu avea nicio treaba cu meseria respectiva).

Astea fiind zise ... iti pui intrebarea: ce te opreste sa fii pe net orice vrei tu? Etica ? O da ... pai atunci daca nu avem un sistem etic puternic ... cum poti sa fii credibil? Tadaaaa. Pai nu prea poti sa fii o sursa de informatii credibila. Din pacate toata joaca asta de informatii incerte ... creeaza senzatie ... si atrage un numar insemnat de cititori in cautare tocmai de senzational.

Poate am exagerat nitel dar prefer o contopire real life cu internet life fata de o disociere clara. Vorbesc exclusiv de bloggeri cu issues cu blogosfera .... cei in fuga dupa senzational si cei pusi pe controverse. Stats whore cred ca este cuvantul ...

Scriu si eu asa la rautate ... ca m`am saturat sa ii vad senzationali in direct pe toti *hihihiihih* . De ce nu se termina cu o concluzie geniala? Dupa o masa imbelsugata ... cheful de a mai scrie s`a disipat prin porii deschisi. Dar concluzia puteti sa o trageti voi singurei ... ca sunteti copii mari si vaccinati.

Comentarii

  1. Oare sunt printre singurii bloggeri care si-a dat detaliile reale si acceptat argumentarea face2face ?

    RăspundețiȘtergere
  2. Auzi, Iepurilă?
    Tu chiar nu pricepi?
    Zici tu: "E necesara o autoritate care se sactioneze orice tentativa de insubordonare ..."
    Ai văzut că stii?
    1) Fă o cerere de înscriere în P.C.R.™
    (Partidul Comănescian Român).
    2) Depui jurămîntul de credință.
    3) Ți se va elibera carnetu'.
    4) Vei putea vota în orice inițiativă a P.C.R.™

    Rezultat: Condamnarea cu mînie blogosferică
    a devianților de la linia P.C.R.™ va fi la îndemîna ta

    Dacă tot n-ai priceput...

    http://subiectiv.ro/media/anti-pseudojurnalisti/#comments

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu ai inteles ideea ... o standardizare nu se poate realiza fara cineva care sa reglementeze asta . Iei cuvantul " sactionare " mult prea dur. Si oricum ideea de baza era ca nu se poate realiza asta in blogosfera in momentul actual si nici la nivel universal.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…