Treceți la conținutul principal

Sunt depresiv and i google things!

De ce? pentru ca pot si pentru ca am senzatia ca we give a fuck. Sunt fascinat si umezit in acelasi timp de usurinta cu care cineva poate sa vorbeasca cu un necunoscut si sa isi insire frumos toate problemele si frustrarile. Nu zic ca nu e mai usor sa vorbesti cu un necunoscut ... dar deja unii exagereaza. Un exemplu elocvent este o persoana din lista mea de messenger (care e suficient de populata) cu care eu in ultimii 2 ani cred ca am vorbit de 2 ori ..... dar stiu ce s`a intamplat in viata ei sentimentala intre timp .... gratie statusurilor explicite.

Penibilitate? Teribilism? Spune`i cum vrei ... dar tot nu ma vei misca din lipsa mea de interes. Revenind la statusurile astea de pe messenger ... eu nu le inteleg rostul. Esenta si aplicabilitatea pentru o lista cu oameni cat de cat decenti-rezonabili-inteligenti o inteleg. Dar nu inteleg rostul lor pentru o lista populata si cu "Creaturi Amuzante".

Te trezesti ca ai status " Busy " si imediat primesti intrebarea " De ce esti busy? " ... hmmm pentru ca poate am ceva important de facut idiotule! Oricum sa facem abstractie pe moment de asta. Statusul de messenger chiar nu era subiectul de care doream sa ma leg acum. Cand am zis depresiv online ma refeream la oamenii care se lamenteaza online ... acei oameni care cauta raspunsuri online la problemele lor offline.

Au si blog .. stau si pe forum ... irc sau alte canale de comunicare. O rezolvare a unei probleme o vei obtine in momentul in care persoana respectiva cunoaste ambele povesti (a ta si a celuilalt) si poate sa ia o decizie obiectiva fara a fi influentata de sentimentele ei fata de unul dintre voi avand in vedere ca amandoi sunteti la fel de straini. Acesta este modul de a cere parerea unei a 3a persoane.

Dar abordarea pe care o vad online in care cineva expune doar varianta sa a problemei si se asteapta la o rezolvare mi se pare penibil. Mi se pare inutil. Mi se pare jalnic. Mi se pare patetic. Raspunsul nu sta intr`un mediu online inconjurat de oameni necunoscuti. Raspunsul e in tine si in oamenii care cunosc problema.

Sincer nu ma intereseaza tristetea care vine cu fiecare miscare senzuala a mainii pentru a ajunge la orgasm. Nici problemele tale sentimentale referitor la nu stiu ce tip care s`a futut cu cea mai buna prietena a ta. In nici un caz deviatiile tale comportamentale care ai senzatia ca te fac mai interesanta. Nu!

Ca sa o zic si pe aia dreapta ... sunt unii dintre voi care se hranesc cu sentimentele altora. Nevoia de a vedea si auzi probleme ciudate ...trairi si frustrari ... nevoia de telenovela ... ce sa o mai dau la intors. Cautati ... vreti sa atragi si sa sugeti experientele altora in deficitul vostru. Se traieste intr`o lume virtuala ... in fantezii si dorinte. Vrei sa fii altcineva dar sufletul tau nu poate .... asa ca te refugiezi online unde vrei si pari altceva decat esti.

Te revolti ... o dai in teribilisme infantile ... si militezi pentru nu stiu ce cauza pierduta din start. Oricat de absurd ar suna ... aceste lucruri iti mangaie orgoliul ... sau pur si simplu iti ofera un motiv de a trai (nu o interpretati ca pe alternativa la o sinucidere ci mai degraba ca pe o nevoie de complicatie).

Exact acesta este cuvantul pe care il cautam in aceasta insemnare .... nevoia de complicatie. O oarecare jena ii impiedica pe unii dintre noi sa faca asta real life ... dar cand vine vorba de online. Of ... putem sa ne luptam cu mori de vant ... sa avem dubla personalitate ... sa ne construim incet si sigur altare pentru obsesile noastre.

Dar ce s`ar intampla cu internetul asta fara aceste mici deviatii de comportament? Mai plictisitor si mai docil? I do #care

Comentarii

  1. Şi n-ai avea despre cine să scrii atât de des. Gândeşte-te numai la materialul pentru "Sex cu Nihasa" :D
    Am şi eu în listă o tipă căreia nu îi pot da ignore pentru că nu mă lasă inima, dar de câte ori mă prinde, bagă 60 de emoticoane şi îmi povesteşte chestii intime. Nu ne-am întâlnit niciodată, ne "ştim" de pe un forum. Îi spun "Nu pot vorbi acum, am de lucru, te rog să nu te superi, vorbim când pot", ea zice "OK" + cinşpe emoticoane - pupici, îmrăţişări, inimioare şi "Aaaaa şi să îţi mai zic..." şi iar o luăm de la capăt. Uneori o ignor şi de la o vreme tace. Dar a doua zi revine cu forţe proaspete.
    Poate-s eu prea sictirită şi cu nervii la pământ, dar totuşi, munca îmi aduce bani, discuţiile cu ea nimic. Măcar de-ar fi constructive...
    Na, mi-am zis şi eu oful. Adică am făcut cu tine exact ce face tipa cu mine. Oops! O fi astenia de primăvară?

    RăspundețiȘtergere
  2. Nihasa, nu sunt eu,nu?:D

    RăspundețiȘtergere
  3. ionumalamentezbah19 februarie 2007, 21:49

    bun post ...that was what i wanted 2 hear;)

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce bine ca am putini oameni in lista... Si aproape toti cu varste peste 25 de ani si cu treaba multa...

    In acest fel singura sansa este sa ma prinda la telefon...:-)

    RăspundețiȘtergere
  5. Pai,... poate ai timp sa raspunzi si la intrebarile alea pe care ti le-am trimis prin mail.

    Te destainui si tu unor necunoscuti si asa o sa fii chit :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Doamne am un amic care si-a facut blog in care isi plange de mila ca e singur:))si scrie dinalea lacrimogene,deci eu chiar nu inteleg cu ce il ajuta sa vada toti de pe net problemele lui intime.poate l-ar ajuta daca s-ar deconecta si ar cunoaste pe cineva care nu e de pe Hi5 sau altele. inteleg sa-i zici unui prieten poate da chiar asa sa vada toata lumea ca esti "dus de acasa"?si a scris vreo pagina intreaga in care ne explica(de parca cineva a si citit pana la capat) cum i s-a stricat lui telefonul mobil.Mi se pare ca astia chiar se plictisesc,da macar sa nu ne oboseasca si pe noi.devine grav daca nu mai ai cui sa-i povestesti si scrii pe net toate detaliile despre toate problemele tale si dupa-aia dai link la toti din lista ta ca sa stim noi ca tu plangi noaptea si imbratisezi perna si altele:))si asta e un tip cu serviciu,nu vreun adolescent!

    RăspundețiȘtergere
  7. Si zici ca tu nu ai nimic mai bun de facut de postezi public frustrarile tale?..O..si cum apare un topic nou apar doritori sa comenteze si acum<<sunt si eu printre ei ca am postat.Pe bune cui ii pasa, fa mai multe topicuri sa aiba Colectionarii de forumuri ce posta...haha

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…