Treceți la conținutul principal

Bloguri vs Jurnalism

Meci intrat parca in prelungiri. Analistii ar declara la unison ca jurnalismul inca nu a pierdut lupta pentru suprematie .... dar parca cifrele arata altceva. Sa fie acesta rezumatul conferintei de astazi de la Centrul Cultural American?

Raspunsul inca nu ma grabesc sa il dezvelesc. Despre ce s`a vorbit cred ca e foarte clar din pozele slideurilor prezentate (pe care le`am pus mai jos) ... daca sunteti foarte curiosi aruncati acum o privire peste ele. Temele propuse au fost 3 fiecare beneficiind de cate un pahar de cola/cafea si o portie de saratele sau socializare la o tigara.

  • Blogging, Jurnalism & Credibilitate
  • Blogging - Aspecte Legale si Financiare
  • Blogging – Activism Social

Cam scurte aceste pauze (care nu prea au fost de socializare) ... pentru o masa rotunda. As fi absurd daca m`as plange de organizare in conditiile in care a iesit foarte bine. Nu am fost bombardat cu informatii noi dar scopul informativ s`a atins cu destul de multa usurinta.

Am descoperit ca statistic vorbind doar 30% din americani cititori de bloguri ... lectureaza un blog personal ~ implicit cam scriu degeaba pentru publicul meu american vorbitor de romana. S`a mai vorbit de dreptul la replica care ar trebui acordat in cazul unei insemnari mai agresive. Astfel s`a punctat credibilitatea ca factor determinant in castigarea bataliei aprige vs media clasica.

Intr`o oarecare masura s`a incercat compunerea unui raspuns frumos la intrebarea " Ce sunt blogurile? " Apoi s`a ornat frumos cu niste exemple de implicare sociala a acestor necunoscute (supranumit si ca activism social). Cum iti afecteaza blogul locul de munca? a fost alta intrebare care a fost ridicata si pasata "if clause"-ului.

A fost interesant si am fost bombardat efectiv de exemple relevante cu rolul de a sustine argumentarea. Iubesc exemplele ... poate si din cauza asta mi`a placut atat de mult si am ramas pana la final (eu si aprox 20% din cei prezenti initial).

Data aleasa acestui eveniment (care totusi este unul nesemnificativ) in cursul saptamanii a afectat gradul de participare ... dar nu si comunicarea. Discutiile au fost deschise intre vorbitori si public fapt ce a schimbat oarecum ritmul monoton al genului acesta de conferinte.

Am inteles ulterior ca filmul de inceput (If You Can’t Beat ‘Em, Blog ‘Em<) este unul din categoria " de vizionat " si cam asta e singurul regret legat de evenimentul asta.


Comentarii

  1. Interesant ! Insa cred ca vor trebui din ce in ce mai multea stfel de conferinte pana sa se trezeasca unii dintre cetateni si pana sa inteleaga ideea bloggingului si ablogurilor in general !
    Andrei... ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. o sa treaca mult timp pana or sa inteleaga ca IE 6 te umple cu troiani ... dar rabdare este.

    RăspundețiȘtergere
  3. "armata de zombi care citesc acest blog..." :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Monitoarele de gaming, 9 ani mai târziu

Săptămâna trecută am dat o fugă să văd cele mai noi monitoare de gaming de la Samsung și mi-am adus aminte de o întâmplare la un lan party de acum 9 ani. Ne-am strâns noi în sufrageria unui prieten și ne-am chinuit regulamentar să facem rețeaua să meargă. Pe vremea aia așa stăteau lucrurile, te strângeai, băgai niște bere și vreo 5 ore te chinuiai să vă vadă rețeaua pe toți.

Octavian Fulger de la WASD primise un monitor de gaming în teste și l-a adus la micul nostru lan party. Ca să înțelegeți ce însemna atunci un monitor de gaming, noi majoritatea încă eram pe monitoare cu tub. Era science fiction ideea de monitor led de gaming.

Ăsta mai avea în plus și comenzile pe touch. Incredibil. Nici nu apăruse prima generație de Iphone, touch-ul era la nivelul fantezist de tehnologie. Eh. Pleacă Fulger să ia niște ceva și ne lasă pe noi, maimuțele, cu monitorul cu touch.

Nu exagerez, cred că 30-40 de minute ne-am chinuit să îl pornim. Ceva nu se lega. Încercam să îl atingem în toate felurile …