Treceți la conținutul principal

Bloguri vs Jurnalism

Meci intrat parca in prelungiri. Analistii ar declara la unison ca jurnalismul inca nu a pierdut lupta pentru suprematie .... dar parca cifrele arata altceva. Sa fie acesta rezumatul conferintei de astazi de la Centrul Cultural American?

Raspunsul inca nu ma grabesc sa il dezvelesc. Despre ce s`a vorbit cred ca e foarte clar din pozele slideurilor prezentate (pe care le`am pus mai jos) ... daca sunteti foarte curiosi aruncati acum o privire peste ele. Temele propuse au fost 3 fiecare beneficiind de cate un pahar de cola/cafea si o portie de saratele sau socializare la o tigara.

  • Blogging, Jurnalism & Credibilitate
  • Blogging - Aspecte Legale si Financiare
  • Blogging – Activism Social

Cam scurte aceste pauze (care nu prea au fost de socializare) ... pentru o masa rotunda. As fi absurd daca m`as plange de organizare in conditiile in care a iesit foarte bine. Nu am fost bombardat cu informatii noi dar scopul informativ s`a atins cu destul de multa usurinta.

Am descoperit ca statistic vorbind doar 30% din americani cititori de bloguri ... lectureaza un blog personal ~ implicit cam scriu degeaba pentru publicul meu american vorbitor de romana. S`a mai vorbit de dreptul la replica care ar trebui acordat in cazul unei insemnari mai agresive. Astfel s`a punctat credibilitatea ca factor determinant in castigarea bataliei aprige vs media clasica.

Intr`o oarecare masura s`a incercat compunerea unui raspuns frumos la intrebarea " Ce sunt blogurile? " Apoi s`a ornat frumos cu niste exemple de implicare sociala a acestor necunoscute (supranumit si ca activism social). Cum iti afecteaza blogul locul de munca? a fost alta intrebare care a fost ridicata si pasata "if clause"-ului.

A fost interesant si am fost bombardat efectiv de exemple relevante cu rolul de a sustine argumentarea. Iubesc exemplele ... poate si din cauza asta mi`a placut atat de mult si am ramas pana la final (eu si aprox 20% din cei prezenti initial).

Data aleasa acestui eveniment (care totusi este unul nesemnificativ) in cursul saptamanii a afectat gradul de participare ... dar nu si comunicarea. Discutiile au fost deschise intre vorbitori si public fapt ce a schimbat oarecum ritmul monoton al genului acesta de conferinte.

Am inteles ulterior ca filmul de inceput (If You Can’t Beat ‘Em, Blog ‘Em<) este unul din categoria " de vizionat " si cam asta e singurul regret legat de evenimentul asta.


Comentarii

  1. Interesant ! Insa cred ca vor trebui din ce in ce mai multea stfel de conferinte pana sa se trezeasca unii dintre cetateni si pana sa inteleaga ideea bloggingului si ablogurilor in general !
    Andrei... ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. o sa treaca mult timp pana or sa inteleaga ca IE 6 te umple cu troiani ... dar rabdare este.

    RăspundețiȘtergere
  3. "armata de zombi care citesc acest blog..." :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…