Treceți la conținutul principal

Cum sa fii un pilon de etica si moralitate

Titlul este ales aiurea doar pentru ca suna bine asa ca nu vreau sa va dau sperante prea mari. Vroiam sa scriu despre atotstiutorii netului. Desi pot sa spun ca nu doar pe net ii gasesti... dar netul e asa mai in ograda blogului asta. Expertii acestia sunt peste tot. Oare a devenit atat de greu sa spui " nu stiu " ? Nimeni nu o sa`ti reproseze ca nu ai stiut ceva candva. /// Omul cat traieste invata /// Dar hai sa zicem ca nici macar asta nu e deranjant. Ce e cu adevarat iritant este agresivitatea in a impune propriul punct de vedere ... (what the fuck?).

Observ chestia asta pe forumuri ... pe bloguri sau prin comentarii. Crezi ca stimulezi conversatia daca ii reprosezi interlocutorului ca doar oamenii prosti gandesc asa? ca este un dobitoc si nu stie nimic? sau ca limba romana se invata in clasa xx si typoul ala tocmai l`a retrogradat la statutul de agramat ordinar? Fuck it (aparent in ultimul timp a inceput sa`mi placa foarte mult cuvantul fuck folosit in diferite contexte .... suportati`ma cumva)! Astia chiar cred ca prin injurii si inflexibilitate se poate schimba modul de gandire al unei persoane?

Ma irita la culme handicapul asta de a purta o conversatie. Nu ti`am batut in usa si am venit sa te convertesc ... pur si simplu vreau sa iti transmit un mesaj. Ce faci tu cu el din punctul acela este doar problema/responsabilitatea ta. Nu incerc sa ti`l bag cu forta pe gat si nici nu te fortez sa inghiti! In cazul meu singurul mod in care poti sa imi bagi ceva in cap e sa ma iei cu binisorul ... argumentand logic tot ceea ce spui .... si astfel ridicand niste intrebari in capsorul meu.

Poate ulterior vii sa ma descosi pe subiect ...
sau poate o sa te mai gandesti si o sa-ti dai seama ca nu am dreptate. Dar macar ti`am vandut mesajul si te`am facut sa analizezi problema din punctul meu de vedere. Asa zic eu am mai multe sanse sa te convertesc la mormonie (nu sari muscat de fund ca e intentionat) de exemplu.

Nici nu iti dai seama cat de mult poti sa cresti in ochii cuiva cand il surprinzi pozitiv. Am si eu trairi in care aruncand critici la adresa cuiva (nu sunt ipocrit ... postul e mai mult un to do list pentru mine) persoana respectiva a reactionat total neasteptat (discutand calm argumentat si flexibil fata de crticile/injuraturile asteptate) si automat m`am adaptat si eu la noul mod de discutie .... culminand intr`un final cu atingerea unui consens. Deci se poate nu?

Din (ne)fericire si tu si eu o sa uitam repede ce am scrijelit aici si o sa revenim la " go fuck urself " de fiecare zi.

Comentarii

  1. Romanu' cand se strange ciopor pe net devine foarte necioplit. Da' foarte. Incredibil de. You wouldn't believe it.
    Daca citesti forumurile din afara te crucesti de nivelul discutiei. I do.
    Am observat insa ca romanii tind sa trolleze si in real life, da' nu sh' foarte sigur, i don't get out or talk with people that much.

    G.

    RăspundețiȘtergere
  2. http://video.missuniverse.com/missuniverse/movies/vlog/video/full/05.23.07-001v.swf

    http://video.missuniverse.com/missuniverse/movies/vlog/video/full/05.12.07-001v.swf



    imi aduc si eu contributia la cum sa fii un pilon de etica si morala.

    sa vada si lumea de ce ajung unii stabilopozi si de ce altii nu.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Diablo 3: Rise of the Necromancer a ieșit fix cum trebuia să fie

Versiunea scurtă la ce vreau să zic este deja în titlu.

Versiunea lungă este că după vreo 2-3 ore jucate pot spune cu mâna pe inimă că îmi place necromanul mai mult decât jumătate din clasele din Diablo 3. Aduce destul de mult a ceea ce am jucat aproape obsesiv în Diablo 2 și lucrul ăsta nu poate decât să mă bucure. Nu la fel de mult ca anunțul unei versiuni remastered D2, dar p-acolo.

De fapt DLC-ul ăsta este atât de bine închegat încât singurul reproș pe care îl am este referitor la decizia de a aduce necromancerul în universul Diablo 3 printr-un DLC și nu o expansiune. Blizzard fiind printre puținele companii care ignoraseră modul ăsta de muls bani. Ei lucrau 2-3 ani, făceau o expansiune, îi trânteau un preț de 60 de euro și știam că am o grămadă de conținut de care pot să mă bucur.

Pachetul ăsta digital e relativ ieftin pentru un DLC, doar 15 euro, dar s-ar putea să fie primul dintr-o întreagă serie. Lucru care sincer nu mă coafează. Nu pentru că sunt scârțar, dar pentru că DLC-u…

Strongbow - de ceva vreme lansata si la noi in 3 sortimente

Lansarea efectiva a fost acum vreo 3-4 saptamani, dar am evitat sa scriu despre asta inainte sa o localizez offline intr-un supermarket. Oho si cat de greu a fost sa fac asta. Am vanat in Carrefour-ul si Mega Image-ul de la Piata Unirii de parca viata mea depindea de asta.

Cred ca m-ati vazut p-acolo. Cu ochii mijiti, eram cel nehotarat la raionul de beri de import. Ocazional faceam 13-14 si pe la cele cu arome si chiar pe la sucuri - de unde sa stiu unde naiba ar pune ei cidrul (mai are rost sa zic si de mere?).

Gata cu panica! intr-un tarziu au bagat si la mine in cartier cidru Strongbow.


Ce as putea sa zic despre Strongbow? Este un hard cider (4.5% alcool) si la noi in tara vine in trei variante: gold apple, red berries si elderflower. Gold e cel clasic de care probabil ai mai baut prin irish pub-uri, cel de soc nu este pentru toata lumea datorita aromei puternice, iar cel de fructe de padure pare o varianta mai domolita a unui Framboise.

Dupa ce am testat intensiv toate variantele…

Era un băiat bun, da' nu dona zilnic la ONG-uri

Zilnic trăiesc rușinea aceasta: Sunt puțin întârziat spre birou și trebuie să trec printr-o gașcă de tineri energici îmbrăcați relativ la fel care îmi pun de fiecare dată aceeași întrebare.

- Bună! Vrei să faci o faptă bună?

Ce să le răspund? Că nu am timp? Că deja am întârziat la birou? Că am donat relativ recent? Am folosit deja toate scuzele. Îi văd zilnic în același loc prin care din păcate trebuie să trec pentru a ajunge la birou. Nu pot să donez zilnic.

Am ajuns să consider o zi bună atunci când bag privirea în pământ, trec pe lângă ei și nu se lipește niciunul de mine să mă întrebe cum mă cheamă, unde lucrez și dacă aș vrea să fac o faptă bună. Trăiesc cu frică, pe bune.

Frică pentru că nu vreau să fiu răutăcios cu ei și să le știrbesc entuziasmul pentru voluntariat, dar vreau să pot merge în fiecare dimineață la birou fără să ajung să mă întreb dacă sunt o persoană bună sau nu. Știu că sunt.

Ce mișto ar fi dacă cineva care îi organizează pe copiii ăștia nu i-ar mai trimite să…