Treceți la conținutul principal

Cum sa fii un pilon de etica si moralitate

Titlul este ales aiurea doar pentru ca suna bine asa ca nu vreau sa va dau sperante prea mari. Vroiam sa scriu despre atotstiutorii netului. Desi pot sa spun ca nu doar pe net ii gasesti... dar netul e asa mai in ograda blogului asta. Expertii acestia sunt peste tot. Oare a devenit atat de greu sa spui " nu stiu " ? Nimeni nu o sa`ti reproseze ca nu ai stiut ceva candva. /// Omul cat traieste invata /// Dar hai sa zicem ca nici macar asta nu e deranjant. Ce e cu adevarat iritant este agresivitatea in a impune propriul punct de vedere ... (what the fuck?).

Observ chestia asta pe forumuri ... pe bloguri sau prin comentarii. Crezi ca stimulezi conversatia daca ii reprosezi interlocutorului ca doar oamenii prosti gandesc asa? ca este un dobitoc si nu stie nimic? sau ca limba romana se invata in clasa xx si typoul ala tocmai l`a retrogradat la statutul de agramat ordinar? Fuck it (aparent in ultimul timp a inceput sa`mi placa foarte mult cuvantul fuck folosit in diferite contexte .... suportati`ma cumva)! Astia chiar cred ca prin injurii si inflexibilitate se poate schimba modul de gandire al unei persoane?

Ma irita la culme handicapul asta de a purta o conversatie. Nu ti`am batut in usa si am venit sa te convertesc ... pur si simplu vreau sa iti transmit un mesaj. Ce faci tu cu el din punctul acela este doar problema/responsabilitatea ta. Nu incerc sa ti`l bag cu forta pe gat si nici nu te fortez sa inghiti! In cazul meu singurul mod in care poti sa imi bagi ceva in cap e sa ma iei cu binisorul ... argumentand logic tot ceea ce spui .... si astfel ridicand niste intrebari in capsorul meu.

Poate ulterior vii sa ma descosi pe subiect ...
sau poate o sa te mai gandesti si o sa-ti dai seama ca nu am dreptate. Dar macar ti`am vandut mesajul si te`am facut sa analizezi problema din punctul meu de vedere. Asa zic eu am mai multe sanse sa te convertesc la mormonie (nu sari muscat de fund ca e intentionat) de exemplu.

Nici nu iti dai seama cat de mult poti sa cresti in ochii cuiva cand il surprinzi pozitiv. Am si eu trairi in care aruncand critici la adresa cuiva (nu sunt ipocrit ... postul e mai mult un to do list pentru mine) persoana respectiva a reactionat total neasteptat (discutand calm argumentat si flexibil fata de crticile/injuraturile asteptate) si automat m`am adaptat si eu la noul mod de discutie .... culminand intr`un final cu atingerea unui consens. Deci se poate nu?

Din (ne)fericire si tu si eu o sa uitam repede ce am scrijelit aici si o sa revenim la " go fuck urself " de fiecare zi.

Comentarii

  1. Romanu' cand se strange ciopor pe net devine foarte necioplit. Da' foarte. Incredibil de. You wouldn't believe it.
    Daca citesti forumurile din afara te crucesti de nivelul discutiei. I do.
    Am observat insa ca romanii tind sa trolleze si in real life, da' nu sh' foarte sigur, i don't get out or talk with people that much.

    G.

    RăspundețiȘtergere
  2. http://video.missuniverse.com/missuniverse/movies/vlog/video/full/05.23.07-001v.swf

    http://video.missuniverse.com/missuniverse/movies/vlog/video/full/05.12.07-001v.swf



    imi aduc si eu contributia la cum sa fii un pilon de etica si morala.

    sa vada si lumea de ce ajung unii stabilopozi si de ce altii nu.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…