Treceți la conținutul principal

Cum sa nu te imbraci la concerte in aer liber

Aseara am fost la un concert in Piata Revolutiei (de la Muzeul de Arta) organizat de ambasada Olandei cu ocazia intrarii noastre in EU si ziua lor nationala. In deschidere m`am plictisit pe Bitza si Grasul XXL .. si apoi m`am lasat incantat de formatia de brake dance, dans pe role si arte martiale transpuse muzica .... ISH. (a doua jumatate din filmulet este ceva de capul lui ... exact cand termina de vorbit chinezoaica)

Despre ISH pot spune ca au fost amuzanti ... si mi`au adus aminte oarecum de vocile din parodia Kung Pow (geniala by the way). Oricum ... my kind of fun sa zic asa. Si aparent si genul de amuzament al celor prezenti in piata. Si uite cum ajungem la oile noastre.

In general orice adunare in care se canta gratuit atrage involuntar si un numar de oameni speciali. Oamenii aia care aproape te fac sa exclami : What the fuck?!!!?!

Vorbesc de la cele mai ciudate combinatii vestimentare la cele mai taranesti atitudini.

Aici vorbesc despre nush ce vedeta teve care citea ziarul in timp ce oamenii pe scena incercau sa insufleteasca atmosfera. Sincer oarecum cred ca un concert/eveniment in aer liber nu este cel mai indicat loc de lectura. Daca nu te intereseaza de ce naiba nu te duci undeva unde poti sa stai tolanit alaturi de o bere blonda ... si o liniste satisfacatoare lecturii?


Mai vorbesc despre creaturi carora parul de pe spate se uneste cu parul din cap. Foarte frumos pus totul in evidenta cu un tricou. Nici nu o sa vorbesc despre cat de dizgratios poate sa fie ... ci vreau sa ma rezum doar la igena. Macar de dragul curateniei corporale .... mai tunde`l nitel. Din vremuri preistorice parul pe spate nu mai reprezinta un turn on si/sau simbol al virilitatii masculine.

Urmatorul caz este o mica alegere neinspirate: sapca alba ... tricou alb ... pantaloni tri sferturi ... ciorapi negri lungi (primul what the fuck) si ... pantofi negri (holly fuck). Cum am mai zis ... nu sunt eu fashion police dar las`o`n plm trebuie sa iti dai seama ca ceva acolo nu se potriveste si din cauza asta arati penibil. Pentru a ii da o sansa reala de lupta ... nici nu am vorbit de ghiozdanul verde fosforescent....
Ultimul caz e cocalarul manelist in adevarata sa putere. Principala mea intrebare este .... Cine naiba i`a mintit pe toti ca un barbat imbracat in alb arata bine? (excluzand costumele) Nu inteleg ... ce pariu ar trebui sa pierzi sa te imbraci in alb. Am mai vazut un exemplar din asta pe la facultate la mine: tricou, pantaloni 3 sferturi, basca??!, ciorapi lungi pana aproape de capatul pantalonilor si incaltaminte alba. What the fuck?

Cam atat am avut de zis ... pana imi voi deschide propria linie vestimentara. Le`am blurat pozele sa nu se faca de ras ... sunt doar cu rol exemplificativ.

Comentarii

  1. Nimeni (barbati) imbracat in roz = lux.

    RăspundețiȘtergere
  2. maine poimaine te vad cu articole gen: cel mai bine/prost imbracat din blogosfera =))

    RăspundețiȘtergere
  3. E da, ar fi interesant asa ceva :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …