Treceți la conținutul principal

In calduri si transpirat

E foarte cald. Imi fierb soldateii in boxeri si din cauza asta sunt irascibil. Transpir si elimin feromoni. Aparent domnisoarele din tramvai nu prea sunt multumite de asta n`am primit inca plangeri da in momentul in care ma vad fierband in suc propriu ... e cam evident. In schimb am observat o chestie ... doamne si domnisoarele nu par sa fie foarte afectate de caldura.

Ma plictisesc in drumul spre facultate .... ma uit si eu la oameni. Barbatii sunt efectiv terminati pe caldura asta. Molesiti si posomorati. Nici sa mai arunce priviri admirative domnisoarei cu niste tanga albi acoperiti de pantalonii aia enervant din panza ... tot albi si ei. Dezamagire mare ... nici macar decolteul obraznic al pistruatei crete din drepta mea nu a trezit priviri din alea din partea mea si a celorlalti 2 lesinati din jur.

E foarte cald fetelor ... stop flashing. Dar intotdeauna va aveti pe voi intre voi. Am observat si asta. Privirea aia de jos in sus ... de analiza.

Privire cu care amandoua s`au uitat una la cealalta in cele 20-25 minute petrecute in tramvaiul 16. Au ramas pe pozitii intre noi (eu si alti 2 obositini necunoscuti) ... intr`o lupta imaginare pentru teritoriu si influenta asupra bucatilor astea de carne prajita. O lupta care e doar in capul lor si al meu aparent. O lupta in care miza e insasi perpetuarea umanitatii.

Deja in punctul asta incep sa ma gandesc ca m`a afectat prea mult soarele. As bea o gura de apa dar e departe sticla cu apa calduta. Ce gust scarbos poate sa aiba apa calda. Revin la intamplarea din tramvai. Deja pe la jumatatea drumului ma gandeam ca asta trebuie sa fie motivul pentru care vara se nasc multi copii. Cine in afara de mai are chef de sex pe caldura asta? Dar eu inca nu vreau copii ... so its a no win situation.

Coboara si pisi de la arhitectura cu pantalonii albi .... coboara si pistruiata decoltata ... coboara si cei doi somnambuli. Raman doar eu din vechiul grup. Povestea se sfarseste pe chitaielile unor liceence. De unde frate au atata energie?

Caldura omoara speram si cheful de a fi amuzant .... O campanie impotriva zapuselii.


Comentarii

  1. De cand nu ai mai facut sex ? :))

    RăspundețiȘtergere
  2. i pee bloody mary5 iunie 2007, 21:03

    scrii bine nesuferitule...
    pacat k esti asa uratzel..ma rog de gustibus non discutant..or smt like that!

    RăspundețiȘtergere
  3. gresiiiit!!!!
    ai nimerit tu in tramvaiu gresit sau asa ceva.io una sufar de caldura mai rau decat all the guys that i know so...

    RăspundețiȘtergere
  4. buna .. sunt bogdan .... si sunt uratel si fac sex ..... bunaaaaaaaaaa bogdan !

    RăspundețiȘtergere
  5. lasa ca o bere pe baricade te racoreste ;) incantata de cunostinta...umpic brutala prezentarea

    RăspundețiȘtergere
  6. hai ca n`a fost tocmai gang bang :))

    incantat si eu

    RăspundețiȘtergere
  7. Epurica, hai ma nu transforma frumusete de bloguletz, in sait de matrimoniale ! Sau macar daca il transformi, pune si tu poze, sa avem la ce sa ne holbam si noi obsedatii de craci si tzatze !
    CRACI SI TZATZE RULZZZ !!!
    Andrei... ;)

    RăspundețiȘtergere
  8. Fetele au intotdeauna energie cand le face placere sa fie privite sau cand au chef sa isi bata joc de cineva.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…