Treceți la conținutul principal

repeating the same mistakes and expecting different results

Se realizeaza asa un paradox ... pe de`o parte esti "deranjat" ca nimeni nu baga in seama blogurile personale si implicit pe tine tu .... si pe de alta parte nici nu poti sa te dai cu capul de toate zidurile din lume pe blog pentru ca ai o "imagine". Esti prins si te zbati ca un peste in undita. Totul sa fie si mai drama queen style ... u fuck up everything you do.

Ajungi la concluzia ca esti intr`o stare audistructiva si te retragi intr`o lume a ta incercand sa scapi de toate bubele facute. Oarecum asa e mai rau. Abordarea stai calm si asteapta rasaritul parca precipiteaza si mai mult lucrurile.

Atunci facem haz de necaz? hahahahah surprinzator si asta agraveaza lucrurile. La un momentdat ajungi sa te intreb de la ce a pornit calupul asta si iti dai seama ca este irelevant si nesemnificativ. Cu timpul esti deja passive aggressive .... material de terapie.

Intr`un final daca nu o sa ajungi obsessive compulsive cu puternice tendinte distructive pe care nici meditatia nu le poate suprima.

Ingrozit de perspectiva unde batraneti sedate ... ajungi sa iti dai seama ca trebuie sa faci ceva undeva pe drum. Iti dai seama si ce trebuie sa faci dar .... dumnezeule cum naiba poti sa fii atat de lenes???

Defapt stii ce iti lipseste .... dar cum suplimentezi? E atat de usor sa stai si sa nu faci nimic si atat de greu sa faci totul cum trebuie. Si parca cu cat incerci cu atat o stalcesti mai mult ... dar urmand firul meu logic ... asta trebuie sa faci este singura varianta viabila.

Poate sa inceapa cu un simplu: Imi cer scuze / Imi pare rau. Cuvinte care parca sunt ciuma bubonica pentru multi.

Yes sir ... i think u just found a way to save us all from our own demise.

Si da .... aparent cinismul asta ajuta.

song for the day : kate nash - foundations

Comentarii

  1. si despre ce sau cine este vorba in aceasta insemnare, ca nu reusesc sa mi dau seama

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…