Treceți la conținutul principal

repeating the same mistakes and expecting different results

Se realizeaza asa un paradox ... pe de`o parte esti "deranjat" ca nimeni nu baga in seama blogurile personale si implicit pe tine tu .... si pe de alta parte nici nu poti sa te dai cu capul de toate zidurile din lume pe blog pentru ca ai o "imagine". Esti prins si te zbati ca un peste in undita. Totul sa fie si mai drama queen style ... u fuck up everything you do.

Ajungi la concluzia ca esti intr`o stare audistructiva si te retragi intr`o lume a ta incercand sa scapi de toate bubele facute. Oarecum asa e mai rau. Abordarea stai calm si asteapta rasaritul parca precipiteaza si mai mult lucrurile.

Atunci facem haz de necaz? hahahahah surprinzator si asta agraveaza lucrurile. La un momentdat ajungi sa te intreb de la ce a pornit calupul asta si iti dai seama ca este irelevant si nesemnificativ. Cu timpul esti deja passive aggressive .... material de terapie.

Intr`un final daca nu o sa ajungi obsessive compulsive cu puternice tendinte distructive pe care nici meditatia nu le poate suprima.

Ingrozit de perspectiva unde batraneti sedate ... ajungi sa iti dai seama ca trebuie sa faci ceva undeva pe drum. Iti dai seama si ce trebuie sa faci dar .... dumnezeule cum naiba poti sa fii atat de lenes???

Defapt stii ce iti lipseste .... dar cum suplimentezi? E atat de usor sa stai si sa nu faci nimic si atat de greu sa faci totul cum trebuie. Si parca cu cat incerci cu atat o stalcesti mai mult ... dar urmand firul meu logic ... asta trebuie sa faci este singura varianta viabila.

Poate sa inceapa cu un simplu: Imi cer scuze / Imi pare rau. Cuvinte care parca sunt ciuma bubonica pentru multi.

Yes sir ... i think u just found a way to save us all from our own demise.

Si da .... aparent cinismul asta ajuta.

song for the day : kate nash - foundations

Comentarii

  1. si despre ce sau cine este vorba in aceasta insemnare, ca nu reusesc sa mi dau seama

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.