Treceți la conținutul principal

LAN party (e si cu filmulet)

Sa fac un rezumat? Cum am experimentat eu sentimentul de batranete, impotenta si penibilitate. Dar sa incepem cu nitica istorie depanata de fraza: " va mai aduceti aminte de vremea cand mergeati in net caffeuri?". Cand cum? Acum 7-8 ani cand erau atat de multe sali de calculatoare in Bucuresti ca puteai sa le numeri lejer pe degetele de la o mana.

Ulterior a venit si boomul net caffeurilor cu counter strike ... si intre timp au si decedat/ retrogradat la statutul de net caffe pe bune ... adica doar internet si o cafea. Ma rog .. nu asta e ideea de baza.

Internetul la discretie, team speakul si hamachiul au stricat o chestie sfanta: lan partyurile. Cred ca le`am stricat ... desi ocazional ne mai intalnim sa facem si noi unul mic asa ca odinioara. Pe de alta parte nesimtirile astea de laptopuri au mai multa putere decat calculatorul meu asa ca mobilitatea acum e la extrem.

Revenind la rezumat ... si terminand cu frustrarile mele de gamer batranel moderat ajugem la subiectul insemnarii. Sambata asta am facut un lan party pe care nu o sa`l uitam prea curand. Ne`am jucat company of heroes (2nd best after starcraft) quake 3 si call of duty 2. A fost amuzant ca intotdeauna si am mai vazut si eu ce carcase/coolere/placi video/bla bla`uri se mai poarta la calculator.

Eu sunt cam asa certat cu tehnica asta noua ... si din punctul asta de vedere sunt tot in secolul trecut. Am ramas cu gura cascata cand am vazut company of heroes pe sistemul unui prieten ... nu credeam ca un joc de strategie cu totul la maxim poate sa arate in halul ala de bine si detaliat la max zoom.

Acelasi prieten avea si un monitor ... asus pw191 care reperezinta de fapt centrul povestirii mele. Se face ca pe la 3 noaptea se pleaca dupa niste saorme si raman eu cu inca 4 prieteni in casa. Ma jucam company of heroes pe sistemul furat de la nasa. La un momentdat iritat de boxele date prea tari ale monitorului am incercat sa le dau mai incet. Evident ca nu am reusit. Mi`am luat si mistourile de rigoare ca nu sunt in stare sa apas niste butoane.

Care e faza cu butoanele astea? Asusul asta nu are butoane old school ci zone sensibile la atingere. Am apasat si nu am fost in stare sa fac nimic. Vine un prieten sa imi arate ca e zmeu si stie sa apese pe butoane. Nu`i iese ... ceilalti continua cu caterinca ... pana cand incet incet ramane unul singur mai breaz.

Toti 4 (din 5) ne fastaceam pe langa monitor incercand diferite tehnici de apasat ... doar el statea falnic si se uita la noi citind manualul monitorului. Se scurg asa cam 15 minute de incercari nereusit si probabil ne`am fi lasat balta daca nu reusisem chiar eu sa il opresc si sa il aprind odata. Asa ca nu avea cum sa fie stricat ... nu apasam noi cum trebuie.

Vine si cel care s`a documentat si ne da la o parte sa ne arate el cum sta treba. Ca in reclama de la master card ... bla bla $$ ... privirea de pe fata lui cand a apasat cum scria in manual si nu s`a intamplat nimic ..... nepretuita.

Urmand instructiunile din manual am apasat cu gingasie ... relativa timiditate ... chiar cu conotatii sexuale ... si tot nu s`a supus. Am atins monitorul ala cum nu am atins nici o femeie in viata mea. Am fost grabit ... am fost sfios ... am fost ca un explorator grijuliu cu o comoara abia gasita ... am incercat cu senzualitate ... i`am soptit lucruri frumoase ... am pus la bataie privirea mea de catelus pierdut .... am facut tot ce puteam face ... si cu toate astea monitorul a stat falnic in fata mea si m`a refuzat de fiecare data.

Am ras de nervozitate ... am vrut sa plang de refuz ... dar pana la urma mi`am acceptat existanta sub semnul neputintei. M`am simtit prea batran pentru tehnologia asta de ultima ora. M`am simtit penibil ca alaturi de 4 oameni in toata firea nu sunt in stare sa deschid un monitor.

Mi`am adus aminte de toate glumele de suport tehnic pe care le`am vazut prin filme ... " Ati incercat sa porniti calculatorul inainte?" pe moment m`am regasit in ele.

30-40 minute ... 5 oameni vs un monitor. Castigator in unanimitate ... asus pw191 (cu fatala sa zic asa)

Cand a venit propietarul si unul dintre noi l`a rugat sa stinga si sa aprinda monitorul am izbugnit toti in ras cand am vazut cat de usor se putea realiza asta cu podul palmei. Dar vine si deznodamantul povestirii ... aparent monitorul e nitel fucked up si nu raspunde la comenzi (prea bine) decat daca apesi intr`un singur mod or smth.

Oricum ... asta e o povestire care se sfarseste cu " trebuia sa fii acolo sa vezi ca aveai infarct de la atat ras " si cu un filmulet.


Comentarii

  1. Cum mangaiati monitorul =)) Daca nu se comporta cum vroiati voi, e o metoda din batrani, faceati un sul dintr-un ziar si il bateati si cacatul din el.

    RăspundețiȘtergere
  2. =)) ooo daa va purtati cu monitorul ala ca si cu o domnisoara care mai are putin si zboara luata de vant =)) cata finete=))


    Rockgirl

    RăspundețiȘtergere
  3. cata tandrete:))...ar fi mers melodia aia cu suavemente pe fundal:)

    RăspundețiȘtergere
  4. =)) s-a gadilat si a uitat sa mai scoata si meniul la inaintare

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…