Treceți la conținutul principal

LAN party (e si cu filmulet)

Sa fac un rezumat? Cum am experimentat eu sentimentul de batranete, impotenta si penibilitate. Dar sa incepem cu nitica istorie depanata de fraza: " va mai aduceti aminte de vremea cand mergeati in net caffeuri?". Cand cum? Acum 7-8 ani cand erau atat de multe sali de calculatoare in Bucuresti ca puteai sa le numeri lejer pe degetele de la o mana.

Ulterior a venit si boomul net caffeurilor cu counter strike ... si intre timp au si decedat/ retrogradat la statutul de net caffe pe bune ... adica doar internet si o cafea. Ma rog .. nu asta e ideea de baza.

Internetul la discretie, team speakul si hamachiul au stricat o chestie sfanta: lan partyurile. Cred ca le`am stricat ... desi ocazional ne mai intalnim sa facem si noi unul mic asa ca odinioara. Pe de alta parte nesimtirile astea de laptopuri au mai multa putere decat calculatorul meu asa ca mobilitatea acum e la extrem.

Revenind la rezumat ... si terminand cu frustrarile mele de gamer batranel moderat ajugem la subiectul insemnarii. Sambata asta am facut un lan party pe care nu o sa`l uitam prea curand. Ne`am jucat company of heroes (2nd best after starcraft) quake 3 si call of duty 2. A fost amuzant ca intotdeauna si am mai vazut si eu ce carcase/coolere/placi video/bla bla`uri se mai poarta la calculator.

Eu sunt cam asa certat cu tehnica asta noua ... si din punctul asta de vedere sunt tot in secolul trecut. Am ramas cu gura cascata cand am vazut company of heroes pe sistemul unui prieten ... nu credeam ca un joc de strategie cu totul la maxim poate sa arate in halul ala de bine si detaliat la max zoom.

Acelasi prieten avea si un monitor ... asus pw191 care reperezinta de fapt centrul povestirii mele. Se face ca pe la 3 noaptea se pleaca dupa niste saorme si raman eu cu inca 4 prieteni in casa. Ma jucam company of heroes pe sistemul furat de la nasa. La un momentdat iritat de boxele date prea tari ale monitorului am incercat sa le dau mai incet. Evident ca nu am reusit. Mi`am luat si mistourile de rigoare ca nu sunt in stare sa apas niste butoane.

Care e faza cu butoanele astea? Asusul asta nu are butoane old school ci zone sensibile la atingere. Am apasat si nu am fost in stare sa fac nimic. Vine un prieten sa imi arate ca e zmeu si stie sa apese pe butoane. Nu`i iese ... ceilalti continua cu caterinca ... pana cand incet incet ramane unul singur mai breaz.

Toti 4 (din 5) ne fastaceam pe langa monitor incercand diferite tehnici de apasat ... doar el statea falnic si se uita la noi citind manualul monitorului. Se scurg asa cam 15 minute de incercari nereusit si probabil ne`am fi lasat balta daca nu reusisem chiar eu sa il opresc si sa il aprind odata. Asa ca nu avea cum sa fie stricat ... nu apasam noi cum trebuie.

Vine si cel care s`a documentat si ne da la o parte sa ne arate el cum sta treba. Ca in reclama de la master card ... bla bla $$ ... privirea de pe fata lui cand a apasat cum scria in manual si nu s`a intamplat nimic ..... nepretuita.

Urmand instructiunile din manual am apasat cu gingasie ... relativa timiditate ... chiar cu conotatii sexuale ... si tot nu s`a supus. Am atins monitorul ala cum nu am atins nici o femeie in viata mea. Am fost grabit ... am fost sfios ... am fost ca un explorator grijuliu cu o comoara abia gasita ... am incercat cu senzualitate ... i`am soptit lucruri frumoase ... am pus la bataie privirea mea de catelus pierdut .... am facut tot ce puteam face ... si cu toate astea monitorul a stat falnic in fata mea si m`a refuzat de fiecare data.

Am ras de nervozitate ... am vrut sa plang de refuz ... dar pana la urma mi`am acceptat existanta sub semnul neputintei. M`am simtit prea batran pentru tehnologia asta de ultima ora. M`am simtit penibil ca alaturi de 4 oameni in toata firea nu sunt in stare sa deschid un monitor.

Mi`am adus aminte de toate glumele de suport tehnic pe care le`am vazut prin filme ... " Ati incercat sa porniti calculatorul inainte?" pe moment m`am regasit in ele.

30-40 minute ... 5 oameni vs un monitor. Castigator in unanimitate ... asus pw191 (cu fatala sa zic asa)

Cand a venit propietarul si unul dintre noi l`a rugat sa stinga si sa aprinda monitorul am izbugnit toti in ras cand am vazut cat de usor se putea realiza asta cu podul palmei. Dar vine si deznodamantul povestirii ... aparent monitorul e nitel fucked up si nu raspunde la comenzi (prea bine) decat daca apesi intr`un singur mod or smth.

Oricum ... asta e o povestire care se sfarseste cu " trebuia sa fii acolo sa vezi ca aveai infarct de la atat ras " si cu un filmulet.


Comentarii

  1. Cum mangaiati monitorul =)) Daca nu se comporta cum vroiati voi, e o metoda din batrani, faceati un sul dintr-un ziar si il bateati si cacatul din el.

    RăspundețiȘtergere
  2. =)) ooo daa va purtati cu monitorul ala ca si cu o domnisoara care mai are putin si zboara luata de vant =)) cata finete=))


    Rockgirl

    RăspundețiȘtergere
  3. cata tandrete:))...ar fi mers melodia aia cu suavemente pe fundal:)

    RăspundețiȘtergere
  4. =)) s-a gadilat si a uitat sa mai scoata si meniul la inaintare

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…