Treceți la conținutul principal

This is the crowd of people that care

Un scurt tutorial despre aroganta si ignoranta. De fapt dupa niste mancare si ceva suc natural cu un gust dubios am decis sa apuc pe alta cale. Mi`am dat seama ca mie imi place sa desfiintez unele idei geniale pornite dintr`o pasiune desavarsita pentru intarziere mentala. Nu incerc sa fiu arogant si sa ma uit de sus la voi cei multi de jos (totusi am 190) dar lipsa de bun simt nu are nici o legatura cu inteligenta.

E vorba de common sense ... si de a gandi rezonabil. Nu cer pace mondiala sau eradicarea tuturor bolilor. Este atat de greu sa dai dovada de chestia asta intr`o discutie simplista? Nu ma astept sa am o epifanie ( epiphany - pentru ca recent ma tot izbesc de cuvantul asta) in urma dezbaterii pe o anumita tema data.

Dar cu toate astea ma astept sa nu incepi cu o argumentare "yo mama" ... sau cu o injuratura sa mai descretesti atmosfera ... sau de ce nu o dovada crasa de ipocrizie? homofobie? xenofobie?

Sincer chiar e pierdere de timp toata aceasta argumentare. Vreau sa ii arat cu degetul pe ipocriti ... pe fanatici sau pur si simplu pe toti care fac subiecte fierbinti din moartea cuiva. O sa fiu fericit intr`o ignoranta totala. Cum una implica oarecum si pe cealalta .... o sa fiu si arogant.

Online pentru epenis eract .... poti folosi clasica " this is the crowd of people that care ". E un fel de agiazma pentru idiotenie aplicata. E cool e trandy e flashy si in primul rand e cu poze. Vizual mesajul prezentat astfel poate sa fie mai usor de inteles.



E sec dar cu un gust aparte ... ramane pe limba ca un gust respingator de manea la maxim. Distruge prin apelul la ignoranta generala .... exact acolo la impresia ca cineva asculta bocetul tau de adolescent virgin.

Unii vad in asta ca pe un afront argumentarii .... dar in realitate este argumentarea suprema: ai fost cantarit ... ai fost masurat si ai fost gasit plictisitor. Tada ... iti inchei spectacolul fara nici o reactie din partea publicului ... asta da lovitura la orgoliu.

Comentarii

  1. Relatii cu publicul nope?Poate scrii si un post despre oamenii care se grabesc intotdeauna desi n'au nimic de facut.Esti totusi prea putin virulent ,'nseamna ca n'ai fost vreodata in situatia de a lua interviuri.Anw ,sunt "in the mood"cu postul asta(pe blog evident)

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu cumva ai dat de "epifanie" in Scrubs cand se cacau ei pe veceul de pe acoperis si aveau parte fiecare de cate una?

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…