Treceți la conținutul principal

Camera 80 - deschiderea

Am fost vineri la deschiderea vernisajului camera 80 la carturesti si am ramas nitel dezamagit. In primul rand nu prea m`am intalnit cu atat de multa lume cunoscuta cum anticipam. Deh probabil lipsa de interes din partea fotografilor pe care ii cunosc. In al doilea rand ce m`a iritat a fost modul in care s`au expus fotografiile respective. Imprastiate prin tot carturestiul.

E creativ e inedit e special dar si enervant de urmarit mai ales cu toata lumea care o arde prin carturesti ca e trendy. A fost si prea cald sus in mansarda .... desi asta e vina mea ca am fost imbrobodit cam mult pentru o simpla seara de toamna linistita.

Ce a mai fost deranjant? zece minute de vorbaraie din partea unui organizator .... 15 minute (max) de proiectie si apoi pa si pussy. Am petrecut mai mult timp pe drum de la munca la carturesti ... decat deschiderea in sine.

Au fost naspa si oamenii care venisera mai mult la o barfa mondena ... nu la un vernisaj de fotografie. In parte ii inteleg ca si eu am ars`o nitel aiurea. Am scuza am scuza! Proiectia in sine s`a realizat cam pe 1/5 din ecranul aflat la dispozitie si din cauza asta ... precum si a gastii oamenilor peste 1.85 care stau in fata la astfel de evenimente (btw va multumesc) ... nu cred ca am vazut mai mult de un sfert dintr`o singura poza.

Ce pot sa zic ... sper ca e pe net sa ii acord o vizionare cum trebuie.

M`am plans ca un copil ba ca a fost cald ... ba ca oamenii inalti m`au blocat cu mascota ... dar nu am zis mai nimic in legatura cu munca saracilor oameni care au stat cu emotii cele cateva minute sa vada cum reactioneaza oamenii. Initiativa a fost aplaudata la final ... si este aplaudata si in acest mic review de eveniment. Organizarea e o alta poveste la care mi`am permis sa critic.

Asa ca pana pe 12 noiembrie ... prin carturesti ... daca va uitati peste rafturi veti vedea niste fotografii apartinandu`le celor din gasca camera 80

Comentarii

  1. Imi pare rau ca n`am ajuns. Am auzit c-au avut un bufet suedez dement. :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…