Treceți la conținutul principal

Camera 80 - deschiderea

Am fost vineri la deschiderea vernisajului camera 80 la carturesti si am ramas nitel dezamagit. In primul rand nu prea m`am intalnit cu atat de multa lume cunoscuta cum anticipam. Deh probabil lipsa de interes din partea fotografilor pe care ii cunosc. In al doilea rand ce m`a iritat a fost modul in care s`au expus fotografiile respective. Imprastiate prin tot carturestiul.

E creativ e inedit e special dar si enervant de urmarit mai ales cu toata lumea care o arde prin carturesti ca e trendy. A fost si prea cald sus in mansarda .... desi asta e vina mea ca am fost imbrobodit cam mult pentru o simpla seara de toamna linistita.

Ce a mai fost deranjant? zece minute de vorbaraie din partea unui organizator .... 15 minute (max) de proiectie si apoi pa si pussy. Am petrecut mai mult timp pe drum de la munca la carturesti ... decat deschiderea in sine.

Au fost naspa si oamenii care venisera mai mult la o barfa mondena ... nu la un vernisaj de fotografie. In parte ii inteleg ca si eu am ars`o nitel aiurea. Am scuza am scuza! Proiectia in sine s`a realizat cam pe 1/5 din ecranul aflat la dispozitie si din cauza asta ... precum si a gastii oamenilor peste 1.85 care stau in fata la astfel de evenimente (btw va multumesc) ... nu cred ca am vazut mai mult de un sfert dintr`o singura poza.

Ce pot sa zic ... sper ca e pe net sa ii acord o vizionare cum trebuie.

M`am plans ca un copil ba ca a fost cald ... ba ca oamenii inalti m`au blocat cu mascota ... dar nu am zis mai nimic in legatura cu munca saracilor oameni care au stat cu emotii cele cateva minute sa vada cum reactioneaza oamenii. Initiativa a fost aplaudata la final ... si este aplaudata si in acest mic review de eveniment. Organizarea e o alta poveste la care mi`am permis sa critic.

Asa ca pana pe 12 noiembrie ... prin carturesti ... daca va uitati peste rafturi veti vedea niste fotografii apartinandu`le celor din gasca camera 80

Comentarii

  1. Imi pare rau ca n`am ajuns. Am auzit c-au avut un bufet suedez dement. :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…