Treceți la conținutul principal

poveste din bucuresti

Echipa metropotam.ro (din care indirect direct whatever se poate spune ca fac si eu parte) a facut pentru Teachers Film Festival un film foarte tare. Decernarea premiilor se desfasoara luni asa ca inca nu se stie care este rezultatul de palmaresc incat. Cu toate astea va pregatim niste surprize in viitorul apropriat ... dar despre asta intr`un episod viitor.

Aici si acum este vorba despre film ... despre care pot sa spun cu mana pe inima ca e more or less ... the story of my life asa ca nu se putea sa nu ma regasesc si sa nu`mi placa la nebunie. Drept urmare va invit sa vizionati cele 7 minute de munca sidua (daca se te simti bine se poate numi munca) concentrate in filmuletul de mai jos. Voi ce parere aveti? Ne lasam de online si ne apucam de filme?



Acestea fiind zise eu dau o fuga sa verific zapada din poiana sau de pe valea dorului ... wish me luck!

Comentarii

  1. mama, dar sa stii ca ai avut o viata cam trista.. :( chiar asa de trista? :-/

    RăspundețiȘtergere
  2. imi place. o sa-l pun pe blog. am stat lipit de monitor cat a durat

    RăspundețiȘtergere
  3. bun, bun, multumim de PR! Onlinu tre' sa stie! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. nice. frumos filmat, mai ales partea in care isi tot aprinde tigari. imi aduce aminte de requiem for a dream. subscriu la ce a zis clarisa dar lasa ca mai ai pana la 30.

    RăspundețiȘtergere
  5. e cam puternic spus trista ... sa zicem mai variata :)

    RăspundețiȘtergere
  6. bine ca esti optimist! :D keep going (pana la 30. hihi...)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…