Treceți la conținutul principal

Prima julitura de sezon

In weekend am purces spre munte cu sufletul cat un purice pentru prima coborare din noul sezon de iarna. Am reusit sa o fac cu chiu cu vai tocmai in poiana ... de unde mi`am tras si o julitura la mana. Nu foarte mare .. nu foarte flashy ... suficient cat sa ma deranjeze. Cum a fost zapada? A fost oke pe niste portiuni .. si pe altele a fost cam ornata cu pietre.

In poiana brasov doar telecabina mare era deschisa pentru ca eram in extra sezon (de ieri a inceput oficial sezonul de ski / snowboarding ) si din cauza asta si preturile erau pe masura (13 lei urcarea). Dar la ce concluzie maiestoasa am ajuns eu in weekendul asta? Trebuie sa imi schimb placa ca deja nu mai fata fata talentului dezvoltat exponential pe orizontala. Asta asa ca o gluma pentru aia care mai certati cu umorul.

Nabadaiul mi`a picat pe un frumos burton elite si pe un burton malolo ... dar din pacate conversia 1$ = 1 euro chiar nu ma ajutat din punct de vedere financiar. In europa placile tind sa fie nitel cam peste cat sunt dispus sa cheltuiesc asa ca pana la urma s`ar parea ca trebuie sa ma reorientez catre ceva mai ieftin.

Cu alte cuvinte ... daca stiti pe cineva care vinde o placa/placi bune de freeride sau all terrain (162-165) ... cu tot cu legaturi (actualul burton are legaturi care merg doar pe burtonuri) la un pret rezonabil (lets say 10mil) poate dati un semn ceva p`aici. Nu am o problema daca e sh cu conditia sa fie intr`o stare buna.

Anyway .... in snow we trust.

Comentarii

  1. oh man...zapada. pune si tu ceva la borcan si trimite in blogosfera ca sunt sigura ca nu sunt singura care tanjeste dupa asa ceva. poate faci si niste poze data viitoare ca tot am vazut ca ai ochi format pt peisaje :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Te dai cu placa si zici ca nu esh urban si faci misto de urbani :). M-am dat si io odata si m-am facut elice...
    Am ramas la skiuri...
    Da' o sa mai incerc

    RăspundețiȘtergere
  3. Sa te dai cu placa nu inseamna sa fii urban. Sportul a aparut dinaintea celor batjocoriti aici pe blog cu succes. Problema este ca din ce in ce mai multi emo/urban punks au inceput sa-si indrepte atentia catre snowboarding. Poate de aici ai facut si legatura. In orice caz, relaxarea oferita de o coborare printr-o zapada pufoasa nu ar trebui sa ti-o suprimi de frica de a nu fi asociat cliseului . Cat despre ski/placa, le-am practicat pe amandoua destul cat sa-mi fac o parere. Personal snowboardingul imi ofera mai multa satisfactie. Asta nu inseamna ca skiul imi displace.

    RăspundețiȘtergere
  4. http://www.siem.nl/index.php?id=15_29

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…