Treceți la conținutul principal

Ce-ţi doreşti de Crăciun de la muzica românească

Unii îşi pun dorinţe de Crăciun, hai să intrăm într-un joc şi să ne punem 5 dorinţe pe care muzica românească să ni le împlinească.
florin - hiq
In primul rand vreau doar sa zic .... lol. S`ar putea sa fiu cea mai neavizata persoana care raspunde la aceasta intrebare. In al doilea rand vreau sa zic ca o sa ma refer la industria muzicala romaneasca ... adica aia care apar la televizor ... nu diferiti dj obscuri care mixeaza in cluburi.

1.Va rog eu tare tare tare sa nu mai cantati in engleza. Sunteti cel putin penibili si se simte asta in melodie. E cool sa vorbesti engleza cu accent ... dar una e jamaica si alta e Ciorogarla sau whatever ur village name is .

...

2. Lasati`o mai moale cu vedetismele astea ca nu esti artist cu muzica furata si versuri retarde. Mai destept nitel pustilor ca se poate. Daca ati putea scapa si de snobismul omului care se vede vedeta peste noapte totul ar putea sa fie mai misto.

3. Esti blonda sani mari si ai multe "cantece" in care predominanta cu " la laaaa la la la la aaaaaaa "? Poate la anul te gandesti sa pui mana pe o carte (una din cele 52) si sa te lasi de muzica. Nu ma intereseaza cum ai ajuns sau cine te tine acolo ... sincer cred ca totusi ai putea sa gasesti ceva la care sa fii buna cu adevarat ... nu doar sa mimezi versurile si sa simulezi orgasmul pe bancheta din spate.

4. M`am saturat sa imi tot vorbiti de cartier si viata grea cand e clar ca nu ati mai trecut acolo de ceva vreme. Se poate face hip hop si mai pentru aia din primaverii sau chiar si pentru aia din pipera. Sunt depresiv de cat "keep it real" e la teve.

5. Va rog eu sa promovati manelele ..... sunt un produs muzical de export mai bune decat ceea ce vad pe la televizor.

Nu dau tagul mai departe ca imi iau si una peste cap ca nu am sepcuta.

Comentarii

  1. Esti cea mai potrivita persoana sa ceri. Pentru ca publicul este singurul care are dreptul (si obligatia?) sa ceara ceva artistilor lor.

    Multumesc pentru articol!

    Craciun Fericit!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce-mi place mie Customer Service-ul baietilor de la Hi-q. Ca intr-o carte de marketing din 1900 toamna. V-au aratat studiile ca daca-i periati pe bloggeri va cresc incasarile, or what? :)

    E stravezie rau chestia asta cu "publicul nostru, stapanul nostru". Suna a politici proaste de PR. Publicul e fidelizat cu muzica buna, nu cu laude la adresa lui pe blogguri. LOL!

    RăspundețiȘtergere
  3. Mai bine incercai sa prinzi un pestisor de aur sa-ti indeplineasca dorintele, talent in muzica romaneasca nu o sa gasesti.

    RăspundețiȘtergere
  4. @Stash1972: Macar noi avem Customer Service :-)

    Nu periem pe nimeni, e de bun simt sa multumesti cuiva care te ajuta. Cel putin asa m-a invatat pe mine mama.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …