Treceți la conținutul principal

Parada de 1 Decembrie - poze

Azi de dimineata m`am trezit sarguincios sa merg la parada sa fac poze ... atentie ca am zis poze si nu fotografii. Am mers asa mai mult de amuzament ca 18-55 sau 50mm nu prea sunt obiective de parada. Se vede lipsa unui zoom. Dar sa revenim la oile noastre. Nu prea a fost mare diferenta fata de anul trecut (poze aici) ... as putea sa zic ca a fost aproape identic ... dar pare`mi`se nitel mai scurta.

Cum observa si cineva ... anul asta dupa integrare s`a renuntat la EU pe alocuri si s`a pastrat doar senzatia de Ziua Noastra Nationala. Pot spune ca a fost multa multa lume. Daca anul trecut reusisem sa ma strecor in fata .. anul asta abia cu greutate am reusit sa ajung si eu cu micul meu 50 in fata.

<slideshow cu poze dupa "Restul Articolului">

Diseara o sa fiu la unirii sa fac poze la artificii ... ca sunt curios cum naiba o sa reusesc sa fac cu obiectivul asta fix ... dar asta e alta mancare de peste.


Comentarii

  1. au iesit misto artificile in seara asta:D sper k ai facut poze mai misto k moi:>:>

    RăspundețiȘtergere
  2. 1. de ce le centrezi asa?
    2. alea cu militarii mi se par facute aiurea..ai prin prea mult din cer si din ei doar jumatate, sau poate nu am inteles eu intentia artistica :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Chiar nimeni nu citeste si intelege ce scriu? Poza nu este fotografie in aceasi masura in care o fotografie nu este poza. Poate daca te coafeaza ii ziceam foto jurnalism ... in loc de poze. Nu m`am dus acolo sa fiu artistic ci doar ca doream sa vad parada si sa trag niste cadre cu tehnica militara.

    RăspundețiȘtergere
  4. cand ai inceput cu 18-55 mm am zis initial ca treceai in revista calibrele care defilau

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…