Treceți la conținutul principal

Cultul de blog si sacrificiul uman

Intr`un final la chestia asa se va ajunge ... daca luati intrumentul acesta de exprimare (gen blog) prea in serios. Este totusi adorabil cum va mai place sa va ungeti cu smecma in vazul lumii ... de parca blogul asta este bucatica aia lipsa care va completa .... si acum trageti cu dintii de ea ca si cum ar fi ultimul lucru notabil pe care il veti face in viata asta.

Eu sunt nitel mai optimist asa ... radem glumim dar toate au o limita peste care nu se trece. E vorba doar de simtul penibilului care in teorie ar trebui sa fie prezent in fiecare dintre noi.

E pe val ... este mainstream ... este cum vreti voi dar prostitutia asta intelectuala a fost si va fi prezenta in voi. Cum o ascunzi sau o controlezi e o chestie de maturitate zic eu ... de aia aia mai ... vechi in de`ale astea tind sa fie cu obrazul mai curat si mai subtirel.

Gata ... am grait ... si tot nu ati inteles nimic.

Comentarii

  1. am uitat o virgula ... trebuia sa fie cam asa "that's some deep shit, dude", altfel se intelege altceva ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Bine ai grait meshtere....poate citim mai des texte cu pareri de astea decat despre ce sexu broastei au mai cautat puberi la tine pe blog.

    RăspundețiȘtergere
  3. Oh! Mi te închipui suit pe-un podium de cel puţin 6m înţltime, privirea înfiptă vizionar şi adânc în orizont, vorbind pe un ton apoteotic şi frustrat în acelaşi timp de micimea negiobilor trendişti contemporani care ţi-s adunaţi împrejur...

    După care mi-aduc aminte de promisiunea pe care mi-am facut-o: să nu mai visez coperţi de romane ale lui Fadeev... :-)

    RăspundețiȘtergere
  4. Iepurica stii ce se potrivea la final, apropo de "bucatica" asta de univers numita blog pe care unii tind sa o faca "cultul lor de capatai ?
    Aia cu: RADEM, GLUMIM, DAR NU PARASIM INCINTA !
    :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…