Treceți la conținutul principal

Cultul de blog si sacrificiul uman

Intr`un final la chestia asa se va ajunge ... daca luati intrumentul acesta de exprimare (gen blog) prea in serios. Este totusi adorabil cum va mai place sa va ungeti cu smecma in vazul lumii ... de parca blogul asta este bucatica aia lipsa care va completa .... si acum trageti cu dintii de ea ca si cum ar fi ultimul lucru notabil pe care il veti face in viata asta.

Eu sunt nitel mai optimist asa ... radem glumim dar toate au o limita peste care nu se trece. E vorba doar de simtul penibilului care in teorie ar trebui sa fie prezent in fiecare dintre noi.

E pe val ... este mainstream ... este cum vreti voi dar prostitutia asta intelectuala a fost si va fi prezenta in voi. Cum o ascunzi sau o controlezi e o chestie de maturitate zic eu ... de aia aia mai ... vechi in de`ale astea tind sa fie cu obrazul mai curat si mai subtirel.

Gata ... am grait ... si tot nu ati inteles nimic.

Comentarii

  1. am uitat o virgula ... trebuia sa fie cam asa "that's some deep shit, dude", altfel se intelege altceva ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Bine ai grait meshtere....poate citim mai des texte cu pareri de astea decat despre ce sexu broastei au mai cautat puberi la tine pe blog.

    RăspundețiȘtergere
  3. Oh! Mi te închipui suit pe-un podium de cel puţin 6m înţltime, privirea înfiptă vizionar şi adânc în orizont, vorbind pe un ton apoteotic şi frustrat în acelaşi timp de micimea negiobilor trendişti contemporani care ţi-s adunaţi împrejur...

    După care mi-aduc aminte de promisiunea pe care mi-am facut-o: să nu mai visez coperţi de romane ale lui Fadeev... :-)

    RăspundețiȘtergere
  4. Iepurica stii ce se potrivea la final, apropo de "bucatica" asta de univers numita blog pe care unii tind sa o faca "cultul lor de capatai ?
    Aia cu: RADEM, GLUMIM, DAR NU PARASIM INCINTA !
    :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Avem sute de mii de abonați, dar ce le vindem?

Săptămâna trecută am fost la prezentarea studiului InfluenceMe: A 360 Perspective on Romanian Influencers (comunicat de presa & infografic) unde prin spatele sălii se mustăcea când se vorbea de sutele de mii de views, afișări și abonați pe care influențatorii autohtoni le au. Nu pentru că e ceva în neregulă cu aceste cifre, ci pentru că grosul acestor cifre reprezintă o generație căreia îi este greu să vinzi ceva.

Azi de dimineață un reportaj de pe Pro Tv vorbea despre procentul de 23% dintre tinerii între 20 și 24 de ani care preferă să nu își continue studiile sau să nu se angajeze pentru că le este mai comod să stea pe ajutoare de la stat sau pe banii părințiilor.

Cred că acum o lună vedeam pe Facebook pe un prieten care se plângea de al 3-lea caz de tânăr care a renunțat la job în prima zi de muncă și încerca să înțeleagă ce naiba era în capul lor de au cedat atât de repede mai ales că job-ul era în zona de IT.

Pui toate astea cap la cap și începi să îți faci griji ca om de m…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…