Treceți la conținutul principal

Photowalking no 6

Am fost ieri la o plimbare (photowalking) cu scopul de a trage niste poze in grup ... ca de parca asa iese mai bine. Traseul ales nu mi`a convenit de loc .... calea victoriei - romana .... sa fac poze la ce? Un Bucuresti gri si urat? Ma rog ... a fost in grup si cum zicea si gramo ... e interesant sa vezi ce viziune au avut altii in pozele lor facute practic pe acelasi drum.

Camera e un canon 400d cu un 17-85 usm + is .

Altii cu care am fost pe drum si implicit puteti sa vedeti poze ... Piticu, Ariel si Oompa.

Din toate pozele pe care le`am facut asta imi place cel mai mult ... desi trebuie vazuta full screen la 1024 ... dar astea deja sunt detalii tehnice.

Nu sunt eu prea incantat de ce poze au iesit ... dar daca trebuie sa se faca comparatie ...

Restul pozelor dupa "Citeste mai mult" sa nu aglomerez inutil ...








Comentarii

  1. Îmi place primul cadru. "Păcat" că e doar la ISO 0 :D
    Eu zic că te-ar fi ajutat un obiectiv cu o profunzime de câmp mai mică, sau o distanță mai mare între tine și subiect, că să te poți duce până la capătul tele al obiectivului (unul destul de potent de altfel - eu încă nu m-am hotarât între 17-85 si 28-135).
    Dacă la viitoare întâlnire se alege un trasem (sau temă?!) mai interesantă promit să vin și eu. ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu n-am mai rezistat, azi m-am dus si mi-am luat filtru polarizator. Cool pozele, acum astept colajul de la Piticu.

    RăspundețiȘtergere
  3. oho .. polarizare e love :)

    redecs ...ciudata aia cu iso 0 dar din cate imi aduc eu aminte era iso 200.

    Obiectivul era al lui cristi ... eu aveam 50 1.8 si 18-55 de kit. Am zis sa testez si eu alt obiectiv.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…