Treceți la conținutul principal

Photowalking no 6

Am fost ieri la o plimbare (photowalking) cu scopul de a trage niste poze in grup ... ca de parca asa iese mai bine. Traseul ales nu mi`a convenit de loc .... calea victoriei - romana .... sa fac poze la ce? Un Bucuresti gri si urat? Ma rog ... a fost in grup si cum zicea si gramo ... e interesant sa vezi ce viziune au avut altii in pozele lor facute practic pe acelasi drum.

Camera e un canon 400d cu un 17-85 usm + is .

Altii cu care am fost pe drum si implicit puteti sa vedeti poze ... Piticu, Ariel si Oompa.

Din toate pozele pe care le`am facut asta imi place cel mai mult ... desi trebuie vazuta full screen la 1024 ... dar astea deja sunt detalii tehnice.

Nu sunt eu prea incantat de ce poze au iesit ... dar daca trebuie sa se faca comparatie ...

Restul pozelor dupa "Citeste mai mult" sa nu aglomerez inutil ...








Comentarii

  1. Îmi place primul cadru. "Păcat" că e doar la ISO 0 :D
    Eu zic că te-ar fi ajutat un obiectiv cu o profunzime de câmp mai mică, sau o distanță mai mare între tine și subiect, că să te poți duce până la capătul tele al obiectivului (unul destul de potent de altfel - eu încă nu m-am hotarât între 17-85 si 28-135).
    Dacă la viitoare întâlnire se alege un trasem (sau temă?!) mai interesantă promit să vin și eu. ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu n-am mai rezistat, azi m-am dus si mi-am luat filtru polarizator. Cool pozele, acum astept colajul de la Piticu.

    RăspundețiȘtergere
  3. oho .. polarizare e love :)

    redecs ...ciudata aia cu iso 0 dar din cate imi aduc eu aminte era iso 200.

    Obiectivul era al lui cristi ... eu aveam 50 1.8 si 18-55 de kit. Am zis sa testez si eu alt obiectiv.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Diablo 3: Rise of the Necromancer a ieșit fix cum trebuia să fie

Versiunea scurtă la ce vreau să zic este deja în titlu.

Versiunea lungă este că după vreo 2-3 ore jucate pot spune cu mâna pe inimă că îmi place necromanul mai mult decât jumătate din clasele din Diablo 3. Aduce destul de mult a ceea ce am jucat aproape obsesiv în Diablo 2 și lucrul ăsta nu poate decât să mă bucure. Nu la fel de mult ca anunțul unei versiuni remastered D2, dar p-acolo.

De fapt DLC-ul ăsta este atât de bine închegat încât singurul reproș pe care îl am este referitor la decizia de a aduce necromancerul în universul Diablo 3 printr-un DLC și nu o expansiune. Blizzard fiind printre puținele companii care ignoraseră modul ăsta de muls bani. Ei lucrau 2-3 ani, făceau o expansiune, îi trânteau un preț de 60 de euro și știam că am o grămadă de conținut de care pot să mă bucur.

Pachetul ăsta digital e relativ ieftin pentru un DLC, doar 15 euro, dar s-ar putea să fie primul dintr-o întreagă serie. Lucru care sincer nu mă coafează. Nu pentru că sunt scârțar, dar pentru că DLC-u…

Strongbow - de ceva vreme lansata si la noi in 3 sortimente

Lansarea efectiva a fost acum vreo 3-4 saptamani, dar am evitat sa scriu despre asta inainte sa o localizez offline intr-un supermarket. Oho si cat de greu a fost sa fac asta. Am vanat in Carrefour-ul si Mega Image-ul de la Piata Unirii de parca viata mea depindea de asta.

Cred ca m-ati vazut p-acolo. Cu ochii mijiti, eram cel nehotarat la raionul de beri de import. Ocazional faceam 13-14 si pe la cele cu arome si chiar pe la sucuri - de unde sa stiu unde naiba ar pune ei cidrul (mai are rost sa zic si de mere?).

Gata cu panica! intr-un tarziu au bagat si la mine in cartier cidru Strongbow.


Ce as putea sa zic despre Strongbow? Este un hard cider (4.5% alcool) si la noi in tara vine in trei variante: gold apple, red berries si elderflower. Gold e cel clasic de care probabil ai mai baut prin irish pub-uri, cel de soc nu este pentru toata lumea datorita aromei puternice, iar cel de fructe de padure pare o varianta mai domolita a unui Framboise.

Dupa ce am testat intensiv toate variantele…

Era un băiat bun, da' nu dona zilnic la ONG-uri

Zilnic trăiesc rușinea aceasta: Sunt puțin întârziat spre birou și trebuie să trec printr-o gașcă de tineri energici îmbrăcați relativ la fel care îmi pun de fiecare dată aceeași întrebare.

- Bună! Vrei să faci o faptă bună?

Ce să le răspund? Că nu am timp? Că deja am întârziat la birou? Că am donat relativ recent? Am folosit deja toate scuzele. Îi văd zilnic în același loc prin care din păcate trebuie să trec pentru a ajunge la birou. Nu pot să donez zilnic.

Am ajuns să consider o zi bună atunci când bag privirea în pământ, trec pe lângă ei și nu se lipește niciunul de mine să mă întrebe cum mă cheamă, unde lucrez și dacă aș vrea să fac o faptă bună. Trăiesc cu frică, pe bune.

Frică pentru că nu vreau să fiu răutăcios cu ei și să le știrbesc entuziasmul pentru voluntariat, dar vreau să pot merge în fiecare dimineață la birou fără să ajung să mă întreb dacă sunt o persoană bună sau nu. Știu că sunt.

Ce mișto ar fi dacă cineva care îi organizează pe copiii ăștia nu i-ar mai trimite să…