Treceți la conținutul principal

re_luare

Sambata am fost la re luare .... o expozitie cu un twist sa zic asa.

trei tineri artisti ocupa temporar un loc abandonat, care devine pentru o scurta vreme spatiu de expozitie. la nivel individual, se re_iau in considerare semnificatiile pe care le poarta obiectele, povestile locurilor si obiceiurile autohtone.

la o scara mai mare, este vorba de un exercitiu de re_luare in posesie a spatiului orasului si de re_popularea, fie ea si temporara, a unui loc care odata a fost o parte integranta din el.
Tocmai ideea asta de spatiu abandonat m`a atras. Am mers sa vad si eu cam despre ce e vorba cu 2 prieteni.

E vorba de spatiul dintre fostul connex si biblioteca nationala ... gigantica fundatie care inca isi mai asteapta un rost in existenta aceasta mizera. Dupa ce am dat o tura de la camera de comert pe langa fostul connex si ne`am intors spre biblioteca natioanala .... am reusit sa gasim intrarea.

Au fost prezenti o mana de oameni ... si poate din cauza asta nu privesc incercarea asta ca pe o tentativa reusita. Din fericire pentru mine m`am intalnit si cu doi prieteni mai vechi: Gabriel Baldovin si Cake ... cu care am putut sa mai vorbesc una alta.

Oamenii zgribuliti si lipsa unor subiecte constante pe care le puteam dezbate in timpul expozitiei m`au facut sa plec in momentul in care au aprins lumanarile care marcau fosta strada (i guess?) intr`un semn de comemorare a vechii arhitecturi care a fost demolata pentru a face loc mastodoanelor lui ceausescu. So i`ve been told.

Din cate am aflat dupa ce am plecat ... le`ar fi trecut ideea sa dea foc la mica padure de braduleti pe care au creat`o in amintirea masacrului premergator Craciunului. Asta as fi vrut sa vad ... dar frigul m`a trimis in locuri mai calde.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…