Treceți la conținutul principal

Uat uud hesus bai?

Este vorba de documentarul What Would Jesus Buy? care se vrea a fi o examinare a consumerismului american. Asta stiind si eu .... am zis ca trebuie sa il vad ca o sa fie bun ... e pe naiba. Dintr`un subiect relativ serios au reusit sa faca o bataie de joc. Ce ar cumpara Iisus? a ajuns sa fie Ce ar cumpara nea Vasile?

Hai sa va zic cum am simtit ca ma uit la un film prost nu la un documentar (acum observ ca pe imdb este trecut la genul comedie ... probabil ca au dreptate). Avem urmatoarele date: cica 60% din americani au datorii la banca. E ceva serios totusi. Cum incerci sa ii inveti sa cheltuiasca mai putin? Simplu ... iti faci Stop Shopping Church (Biserica Nu Mai Cumpara) la care revederend Bill propavaduieste salvarea.

E cineva care a sesizat pana aici o problema? In primul rand faci o biserica? what the fuck? Sa zicem ca totusi o faci .. o numesti stop shopping church? Cred ca numai americanii sunt capabili de astfel de dobitocenii. La asta mai adaugi si un "preot" oxigenat in cap ca solistul de la Offspring ... ii dai un nume jenibil gen Billy ... il pui sa ia toata chestia asta la misto ... sa mai faca ici colo o exorcizare de carti de credit sau masini de marcat (cash register) si ai deja jumatate de comedie.

Mai adaugi la asta vreo 30 de agarici care il insotesc si alcatuiesc corul .... da da ... ca in filmele alea cu bisericile negrilor (sau a persoanelor de culoare ... eu personal tot negri o sa le zic si nu sunt rasist) unde se danseaza and shit la slujba ... si atunci chiar ai reteta de succes.

Adorabil a fost cand unul din cor vorbea la camera si era foarte consternat ca lumea nu ii ia in serios. Wow ... sincer nu stiu de ce se intampla asta *ironic*

Ce sa mai zic ... o rezolvare (mega lol) americana la o problema orginala de acolo ... care aparent a ajuns si la noi. Ce ziceti? Facem si noi o biserica? Cred ca mi`ar sta bine cu parul oxigenat.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…