Treceți la conținutul principal

Uat uud hesus bai?

Este vorba de documentarul What Would Jesus Buy? care se vrea a fi o examinare a consumerismului american. Asta stiind si eu .... am zis ca trebuie sa il vad ca o sa fie bun ... e pe naiba. Dintr`un subiect relativ serios au reusit sa faca o bataie de joc. Ce ar cumpara Iisus? a ajuns sa fie Ce ar cumpara nea Vasile?

Hai sa va zic cum am simtit ca ma uit la un film prost nu la un documentar (acum observ ca pe imdb este trecut la genul comedie ... probabil ca au dreptate). Avem urmatoarele date: cica 60% din americani au datorii la banca. E ceva serios totusi. Cum incerci sa ii inveti sa cheltuiasca mai putin? Simplu ... iti faci Stop Shopping Church (Biserica Nu Mai Cumpara) la care revederend Bill propavaduieste salvarea.

E cineva care a sesizat pana aici o problema? In primul rand faci o biserica? what the fuck? Sa zicem ca totusi o faci .. o numesti stop shopping church? Cred ca numai americanii sunt capabili de astfel de dobitocenii. La asta mai adaugi si un "preot" oxigenat in cap ca solistul de la Offspring ... ii dai un nume jenibil gen Billy ... il pui sa ia toata chestia asta la misto ... sa mai faca ici colo o exorcizare de carti de credit sau masini de marcat (cash register) si ai deja jumatate de comedie.

Mai adaugi la asta vreo 30 de agarici care il insotesc si alcatuiesc corul .... da da ... ca in filmele alea cu bisericile negrilor (sau a persoanelor de culoare ... eu personal tot negri o sa le zic si nu sunt rasist) unde se danseaza and shit la slujba ... si atunci chiar ai reteta de succes.

Adorabil a fost cand unul din cor vorbea la camera si era foarte consternat ca lumea nu ii ia in serios. Wow ... sincer nu stiu de ce se intampla asta *ironic*

Ce sa mai zic ... o rezolvare (mega lol) americana la o problema orginala de acolo ... care aparent a ajuns si la noi. Ce ziceti? Facem si noi o biserica? Cred ca mi`ar sta bine cu parul oxigenat.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…