Treceți la conținutul principal

Uat uud hesus bai?

Este vorba de documentarul What Would Jesus Buy? care se vrea a fi o examinare a consumerismului american. Asta stiind si eu .... am zis ca trebuie sa il vad ca o sa fie bun ... e pe naiba. Dintr`un subiect relativ serios au reusit sa faca o bataie de joc. Ce ar cumpara Iisus? a ajuns sa fie Ce ar cumpara nea Vasile?

Hai sa va zic cum am simtit ca ma uit la un film prost nu la un documentar (acum observ ca pe imdb este trecut la genul comedie ... probabil ca au dreptate). Avem urmatoarele date: cica 60% din americani au datorii la banca. E ceva serios totusi. Cum incerci sa ii inveti sa cheltuiasca mai putin? Simplu ... iti faci Stop Shopping Church (Biserica Nu Mai Cumpara) la care revederend Bill propavaduieste salvarea.

E cineva care a sesizat pana aici o problema? In primul rand faci o biserica? what the fuck? Sa zicem ca totusi o faci .. o numesti stop shopping church? Cred ca numai americanii sunt capabili de astfel de dobitocenii. La asta mai adaugi si un "preot" oxigenat in cap ca solistul de la Offspring ... ii dai un nume jenibil gen Billy ... il pui sa ia toata chestia asta la misto ... sa mai faca ici colo o exorcizare de carti de credit sau masini de marcat (cash register) si ai deja jumatate de comedie.

Mai adaugi la asta vreo 30 de agarici care il insotesc si alcatuiesc corul .... da da ... ca in filmele alea cu bisericile negrilor (sau a persoanelor de culoare ... eu personal tot negri o sa le zic si nu sunt rasist) unde se danseaza and shit la slujba ... si atunci chiar ai reteta de succes.

Adorabil a fost cand unul din cor vorbea la camera si era foarte consternat ca lumea nu ii ia in serios. Wow ... sincer nu stiu de ce se intampla asta *ironic*

Ce sa mai zic ... o rezolvare (mega lol) americana la o problema orginala de acolo ... care aparent a ajuns si la noi. Ce ziceti? Facem si noi o biserica? Cred ca mi`ar sta bine cu parul oxigenat.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…