Treceți la conținutul principal

Unde totusi ar trebui sa se opreasca libertatea de informare a publicului?

Recent am inceput sa ma uit la Lost Worlds de pe History Channel ... o serie de documentare destul de interesante. In episodul cu Secret US Bunkers au fost prezentate niste constructii creeate in timpul Razboiului Rece pentru prezervarea conducerii tarii. Totul bine si frumos. A fost vorba si despre The Greenbrier - un hotel luxos relativ aproape de Washington unde prin anii 60 au fost facut un buncar pentru Congresul American.

Acum ajung si la titlul pompos ... in 92 un ziarist de la Washington Post a scris un articol despre acest buncar secret lucru ce a dus automat la desfiintarea acestui buncar. Imi pun si eu o intrebare fireasca ... Totusi ... nu ar trebui sa existe o limita in ce priveste informarea publicului? Unele lucruri nu ar trebui sa ramana secrete pentru siguranta nationala?

Sa facem abstractie ca respectiva locatie poate era cunoscuta de servicile secrete "inamice" ... si sa ne concentram doar pe senzationalul editorialistic. Libertatea totusi ar trebui limitata in ce priveste siguranta nationala.

Sincer nu inteleg de unde aceasta utopie ca totul trebuei sa fie transparent si cunoscut poporului. De ce sa scrii despre un buncar care a functionat bine merci 30 de ani ... astfel cauzandu`i desfiintarea. Publicul americat avea nevoie sa stie neaparat asta? Acum ca stie asta cu ce il incalzeste? Pragmaticul din mine vede o risipa de bani prin dezvaluirea aceste inforamtii.

Din banii vostri publici s`a construit ceva pentru siguranta nationala in cazul unui atac. Acum dupa ce toata lumea stie de respectivul loc ... mi se pare doar firesc sa se construiasca altceva. Alti bani dati pe asta pentru ca un ziarist a considerat ca lumea trebuie sa stie. Wow ... sunt vizibil incantat.

Parca totusi ... unele chestii trebuie sa ramana secrete. Dar totusi senzationalul parca musca din etica jurnalistica. Nu inteleg o chestie ... tu ca jurnalist .. nu scrii o chestie pentru binele poporului? Scrijelesti pentru tiraje? Atunci cum ajuti poporul daca le dai pe tava inamicilor toate scretele?

E destul de tricky asta cu pentru binele tuturor ... cine stabileste care e acel bine? e prima intrebare care imi vine in minte. O intrebare la care nu am raspuns .... dar macar stiu cine nu trebuie sa stabileasca ... si acel cineva este poporul. Poporul ca masa si organism este o turma de orbi si surzi care trebuie ghidata si condusa.

Problema moarala care se ridica aici e increderea oarba in autoritatea care guverneaza. Nu este cazul sa se ajunga la asa ceva ... informarea publicului ar trebui sa se rezume doar la lucrurile cu potential negativ etic/moral ... dar in aceasi masura lucrurile secrete benefice turmei ar trebui sa ramana ... cum scrie si in descriere ... secrete.

Cu alte cuvinte si in aceasli timp clarificand nitel problema asta .... nu mi se pare oke sa dai la ziar un secret de stat care ajuta statul prin a ramane secret .... dar mi se pare o dovada de libertate sa faci publica o problema fie secreta sau nu.

O problema totusi implica ceva ce nu functioneaza cum trebuie ... fie ca e vorba de niste fonduri deturnate fie de coruptie.

Probleme totusi nu sunt proiectele secrete de aparare ... noi modele de avioane sau mai stiu eu ce alte chestii care tin de siguranta nationala si aparare.

De unde totusi aceasta curiozitate extrema? Fie ca e Area 51 fie ca este Cheyenne Mountain tot se vor gasi niste agarici sa speculeze si sa incerce sa afle ce se intampla.

Ca o concluzie ... totusi aspectele militare ar trebui sa ramana secrete pana la declasificarea lor. Orice incercare de a afla aceste secrete nu vad ca pe o tentativa de acces la informatie cat mai degraba o tradare. Ma bucur totusi ca nu e cazul de asa ceva in Romania ... momentan mondenitatile si tatele goale acapareaza intreaga prisma de perceptie a publicului.

Prea multa libertate strica ... poate mai mult ca nitica cenzura.

Comentarii

  1. In legislatia Romaniei (si in legislatiile celorlalte tari) sunt prevazute conditiile de publicare a unei informatii - si da, siguranta nationala este intotdeauna o conditie.

    RăspundețiȘtergere
  2. cauzandu-i cauzandu-i puiule de blogger...de acolo n-am mai citit

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc pentru atentionare si voi modifica. Atitudinea asta .. a gresit acolo (din rapiditate) nu il mai citesc ca e reatard are si plusuri si minusuri :)

    Inca odata multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  4. daca s-ar practica cenzura pentru ideea de siguranta nationala, atunci numarul actiunilor care "pun in pericol" siguranta nationala n-ar mai putea fi controlat de cetatenii obisnuiti, si ar deveni facila restrictionarea accesului la informatie. din ce stiu eu, SUA s-a bazat mereu pe aceasta transparenta necesara intr-un regim democratic. chiar daca jurnalistul respectiv a cauzat pierderi guvernului prin publicarea articolului, nu putea fi condamnat pentru actul sau democratic

    RăspundețiȘtergere
  5. vorbeam aici de o condamnare morala :) Oricum nu vreau sa plec de la premiza ca USA e the shit n materie de libertate .

    RăspundețiȘtergere
  6. Tu deja intri intr-o dezbatere cu accente filozofice. Cred ca ar trebui sa pleci totusi de la o clasificare a informatiilor secrete. Asta te-ar scuti de o gramada de batai de cap.
    Oricum, sunt de acord cu tine in ceea ce priveste deconspirarea unor locatii care ar trebui, prin natura destinatiei lor, sa ramana secrete.

    RăspundețiȘtergere
  7. sa intelegem ca tu pledezi in secret pentru ...secrete ...nu fi naiv ...cat de sigur esti tu, pe o scra de la 1 la 10 ca americanii au desfiintat acel hotel de lux pe post de buncar sau invers ...tu chiar crezi ca toate cacaturile pe care in general guvernele le prezinta drept secrete sunt informatii ce ar trebui clasificate?
    baiete ai nevoie de maturizare ....mai citeste ....studiaza ...analizeaza....

    RăspundețiȘtergere
  8. @anonim - avand in vedere ca acum se poate vizita .. eu cred ca a fost desfiintat :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…