Treceți la conținutul principal

Unde totusi ar trebui sa se opreasca libertatea de informare a publicului?

Recent am inceput sa ma uit la Lost Worlds de pe History Channel ... o serie de documentare destul de interesante. In episodul cu Secret US Bunkers au fost prezentate niste constructii creeate in timpul Razboiului Rece pentru prezervarea conducerii tarii. Totul bine si frumos. A fost vorba si despre The Greenbrier - un hotel luxos relativ aproape de Washington unde prin anii 60 au fost facut un buncar pentru Congresul American.

Acum ajung si la titlul pompos ... in 92 un ziarist de la Washington Post a scris un articol despre acest buncar secret lucru ce a dus automat la desfiintarea acestui buncar. Imi pun si eu o intrebare fireasca ... Totusi ... nu ar trebui sa existe o limita in ce priveste informarea publicului? Unele lucruri nu ar trebui sa ramana secrete pentru siguranta nationala?

Sa facem abstractie ca respectiva locatie poate era cunoscuta de servicile secrete "inamice" ... si sa ne concentram doar pe senzationalul editorialistic. Libertatea totusi ar trebui limitata in ce priveste siguranta nationala.

Sincer nu inteleg de unde aceasta utopie ca totul trebuei sa fie transparent si cunoscut poporului. De ce sa scrii despre un buncar care a functionat bine merci 30 de ani ... astfel cauzandu`i desfiintarea. Publicul americat avea nevoie sa stie neaparat asta? Acum ca stie asta cu ce il incalzeste? Pragmaticul din mine vede o risipa de bani prin dezvaluirea aceste inforamtii.

Din banii vostri publici s`a construit ceva pentru siguranta nationala in cazul unui atac. Acum dupa ce toata lumea stie de respectivul loc ... mi se pare doar firesc sa se construiasca altceva. Alti bani dati pe asta pentru ca un ziarist a considerat ca lumea trebuie sa stie. Wow ... sunt vizibil incantat.

Parca totusi ... unele chestii trebuie sa ramana secrete. Dar totusi senzationalul parca musca din etica jurnalistica. Nu inteleg o chestie ... tu ca jurnalist .. nu scrii o chestie pentru binele poporului? Scrijelesti pentru tiraje? Atunci cum ajuti poporul daca le dai pe tava inamicilor toate scretele?

E destul de tricky asta cu pentru binele tuturor ... cine stabileste care e acel bine? e prima intrebare care imi vine in minte. O intrebare la care nu am raspuns .... dar macar stiu cine nu trebuie sa stabileasca ... si acel cineva este poporul. Poporul ca masa si organism este o turma de orbi si surzi care trebuie ghidata si condusa.

Problema moarala care se ridica aici e increderea oarba in autoritatea care guverneaza. Nu este cazul sa se ajunga la asa ceva ... informarea publicului ar trebui sa se rezume doar la lucrurile cu potential negativ etic/moral ... dar in aceasi masura lucrurile secrete benefice turmei ar trebui sa ramana ... cum scrie si in descriere ... secrete.

Cu alte cuvinte si in aceasli timp clarificand nitel problema asta .... nu mi se pare oke sa dai la ziar un secret de stat care ajuta statul prin a ramane secret .... dar mi se pare o dovada de libertate sa faci publica o problema fie secreta sau nu.

O problema totusi implica ceva ce nu functioneaza cum trebuie ... fie ca e vorba de niste fonduri deturnate fie de coruptie.

Probleme totusi nu sunt proiectele secrete de aparare ... noi modele de avioane sau mai stiu eu ce alte chestii care tin de siguranta nationala si aparare.

De unde totusi aceasta curiozitate extrema? Fie ca e Area 51 fie ca este Cheyenne Mountain tot se vor gasi niste agarici sa speculeze si sa incerce sa afle ce se intampla.

Ca o concluzie ... totusi aspectele militare ar trebui sa ramana secrete pana la declasificarea lor. Orice incercare de a afla aceste secrete nu vad ca pe o tentativa de acces la informatie cat mai degraba o tradare. Ma bucur totusi ca nu e cazul de asa ceva in Romania ... momentan mondenitatile si tatele goale acapareaza intreaga prisma de perceptie a publicului.

Prea multa libertate strica ... poate mai mult ca nitica cenzura.

Comentarii

  1. In legislatia Romaniei (si in legislatiile celorlalte tari) sunt prevazute conditiile de publicare a unei informatii - si da, siguranta nationala este intotdeauna o conditie.

    RăspundețiȘtergere
  2. cauzandu-i cauzandu-i puiule de blogger...de acolo n-am mai citit

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc pentru atentionare si voi modifica. Atitudinea asta .. a gresit acolo (din rapiditate) nu il mai citesc ca e reatard are si plusuri si minusuri :)

    Inca odata multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  4. daca s-ar practica cenzura pentru ideea de siguranta nationala, atunci numarul actiunilor care "pun in pericol" siguranta nationala n-ar mai putea fi controlat de cetatenii obisnuiti, si ar deveni facila restrictionarea accesului la informatie. din ce stiu eu, SUA s-a bazat mereu pe aceasta transparenta necesara intr-un regim democratic. chiar daca jurnalistul respectiv a cauzat pierderi guvernului prin publicarea articolului, nu putea fi condamnat pentru actul sau democratic

    RăspundețiȘtergere
  5. vorbeam aici de o condamnare morala :) Oricum nu vreau sa plec de la premiza ca USA e the shit n materie de libertate .

    RăspundețiȘtergere
  6. Tu deja intri intr-o dezbatere cu accente filozofice. Cred ca ar trebui sa pleci totusi de la o clasificare a informatiilor secrete. Asta te-ar scuti de o gramada de batai de cap.
    Oricum, sunt de acord cu tine in ceea ce priveste deconspirarea unor locatii care ar trebui, prin natura destinatiei lor, sa ramana secrete.

    RăspundețiȘtergere
  7. sa intelegem ca tu pledezi in secret pentru ...secrete ...nu fi naiv ...cat de sigur esti tu, pe o scra de la 1 la 10 ca americanii au desfiintat acel hotel de lux pe post de buncar sau invers ...tu chiar crezi ca toate cacaturile pe care in general guvernele le prezinta drept secrete sunt informatii ce ar trebui clasificate?
    baiete ai nevoie de maturizare ....mai citeste ....studiaza ...analizeaza....

    RăspundețiȘtergere
  8. @anonim - avand in vedere ca acum se poate vizita .. eu cred ca a fost desfiintat :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…