Treceți la conținutul principal

Unde totusi ar trebui sa se opreasca libertatea de informare a publicului?

Recent am inceput sa ma uit la Lost Worlds de pe History Channel ... o serie de documentare destul de interesante. In episodul cu Secret US Bunkers au fost prezentate niste constructii creeate in timpul Razboiului Rece pentru prezervarea conducerii tarii. Totul bine si frumos. A fost vorba si despre The Greenbrier - un hotel luxos relativ aproape de Washington unde prin anii 60 au fost facut un buncar pentru Congresul American.

Acum ajung si la titlul pompos ... in 92 un ziarist de la Washington Post a scris un articol despre acest buncar secret lucru ce a dus automat la desfiintarea acestui buncar. Imi pun si eu o intrebare fireasca ... Totusi ... nu ar trebui sa existe o limita in ce priveste informarea publicului? Unele lucruri nu ar trebui sa ramana secrete pentru siguranta nationala?

Sa facem abstractie ca respectiva locatie poate era cunoscuta de servicile secrete "inamice" ... si sa ne concentram doar pe senzationalul editorialistic. Libertatea totusi ar trebui limitata in ce priveste siguranta nationala.

Sincer nu inteleg de unde aceasta utopie ca totul trebuei sa fie transparent si cunoscut poporului. De ce sa scrii despre un buncar care a functionat bine merci 30 de ani ... astfel cauzandu`i desfiintarea. Publicul americat avea nevoie sa stie neaparat asta? Acum ca stie asta cu ce il incalzeste? Pragmaticul din mine vede o risipa de bani prin dezvaluirea aceste inforamtii.

Din banii vostri publici s`a construit ceva pentru siguranta nationala in cazul unui atac. Acum dupa ce toata lumea stie de respectivul loc ... mi se pare doar firesc sa se construiasca altceva. Alti bani dati pe asta pentru ca un ziarist a considerat ca lumea trebuie sa stie. Wow ... sunt vizibil incantat.

Parca totusi ... unele chestii trebuie sa ramana secrete. Dar totusi senzationalul parca musca din etica jurnalistica. Nu inteleg o chestie ... tu ca jurnalist .. nu scrii o chestie pentru binele poporului? Scrijelesti pentru tiraje? Atunci cum ajuti poporul daca le dai pe tava inamicilor toate scretele?

E destul de tricky asta cu pentru binele tuturor ... cine stabileste care e acel bine? e prima intrebare care imi vine in minte. O intrebare la care nu am raspuns .... dar macar stiu cine nu trebuie sa stabileasca ... si acel cineva este poporul. Poporul ca masa si organism este o turma de orbi si surzi care trebuie ghidata si condusa.

Problema moarala care se ridica aici e increderea oarba in autoritatea care guverneaza. Nu este cazul sa se ajunga la asa ceva ... informarea publicului ar trebui sa se rezume doar la lucrurile cu potential negativ etic/moral ... dar in aceasi masura lucrurile secrete benefice turmei ar trebui sa ramana ... cum scrie si in descriere ... secrete.

Cu alte cuvinte si in aceasli timp clarificand nitel problema asta .... nu mi se pare oke sa dai la ziar un secret de stat care ajuta statul prin a ramane secret .... dar mi se pare o dovada de libertate sa faci publica o problema fie secreta sau nu.

O problema totusi implica ceva ce nu functioneaza cum trebuie ... fie ca e vorba de niste fonduri deturnate fie de coruptie.

Probleme totusi nu sunt proiectele secrete de aparare ... noi modele de avioane sau mai stiu eu ce alte chestii care tin de siguranta nationala si aparare.

De unde totusi aceasta curiozitate extrema? Fie ca e Area 51 fie ca este Cheyenne Mountain tot se vor gasi niste agarici sa speculeze si sa incerce sa afle ce se intampla.

Ca o concluzie ... totusi aspectele militare ar trebui sa ramana secrete pana la declasificarea lor. Orice incercare de a afla aceste secrete nu vad ca pe o tentativa de acces la informatie cat mai degraba o tradare. Ma bucur totusi ca nu e cazul de asa ceva in Romania ... momentan mondenitatile si tatele goale acapareaza intreaga prisma de perceptie a publicului.

Prea multa libertate strica ... poate mai mult ca nitica cenzura.

Comentarii

  1. In legislatia Romaniei (si in legislatiile celorlalte tari) sunt prevazute conditiile de publicare a unei informatii - si da, siguranta nationala este intotdeauna o conditie.

    RăspundețiȘtergere
  2. cauzandu-i cauzandu-i puiule de blogger...de acolo n-am mai citit

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc pentru atentionare si voi modifica. Atitudinea asta .. a gresit acolo (din rapiditate) nu il mai citesc ca e reatard are si plusuri si minusuri :)

    Inca odata multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  4. daca s-ar practica cenzura pentru ideea de siguranta nationala, atunci numarul actiunilor care "pun in pericol" siguranta nationala n-ar mai putea fi controlat de cetatenii obisnuiti, si ar deveni facila restrictionarea accesului la informatie. din ce stiu eu, SUA s-a bazat mereu pe aceasta transparenta necesara intr-un regim democratic. chiar daca jurnalistul respectiv a cauzat pierderi guvernului prin publicarea articolului, nu putea fi condamnat pentru actul sau democratic

    RăspundețiȘtergere
  5. vorbeam aici de o condamnare morala :) Oricum nu vreau sa plec de la premiza ca USA e the shit n materie de libertate .

    RăspundețiȘtergere
  6. Tu deja intri intr-o dezbatere cu accente filozofice. Cred ca ar trebui sa pleci totusi de la o clasificare a informatiilor secrete. Asta te-ar scuti de o gramada de batai de cap.
    Oricum, sunt de acord cu tine in ceea ce priveste deconspirarea unor locatii care ar trebui, prin natura destinatiei lor, sa ramana secrete.

    RăspundețiȘtergere
  7. sa intelegem ca tu pledezi in secret pentru ...secrete ...nu fi naiv ...cat de sigur esti tu, pe o scra de la 1 la 10 ca americanii au desfiintat acel hotel de lux pe post de buncar sau invers ...tu chiar crezi ca toate cacaturile pe care in general guvernele le prezinta drept secrete sunt informatii ce ar trebui clasificate?
    baiete ai nevoie de maturizare ....mai citeste ....studiaza ...analizeaza....

    RăspundețiȘtergere
  8. @anonim - avand in vedere ca acum se poate vizita .. eu cred ca a fost desfiintat :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…