Treceți la conținutul principal

caut un fake nihasa

Totul s`a conturat acum cateva minute citind la zoso despre calin si fake calin fusu ... si fie a fost o revelatie fie undeva sus un reflector s`a stricat si m`a scaldat intr`o baie de lumina. Trecand peste acest moment cu halouri and shit mi`am adus aminte ce am citit azi mai pe la pranz despre cat de varza a ajuns sa fie blogul asta ... true true ai dreptate cherrie.

Bai dar am si scuza ... suna chiar bine ... hmm deci asa ... m`am maturizat si asta se reflecta in posturile blogului bla bla bla. Intreaga poveste a luat`o pe scurtatura plina cu gropi de Bucuresti aseara pe la un ceas tarziu in noapte. Ca e blogul meu si pot sa zic ce vreau sac sac.

Visam ... oare e corect sa zic ca visam? ca eram semi treaz ... si aveam tripuri grave rau de tot (nu era de la ce se gandesc unii dintre voi). Jumatate de noapte am tot visat ca ma alergam cu patutul (e cam impropriu spus alergam...) pe ceva gen circuit ... simteam g`urile de curba de acceleratie de infranare totate fix in piept in timp ce stateam in patul meu imobil (realizam asta) ... simteam viteaza ... era o senzatie reala ... si in acelasi timp eram semi constien ca dorm.

Pana la urma m`am linistit si am visat the usual relaxing crap ... dar senzatia de " ceva e in neregula ... timmy este blocat in fantana si EU trebuie sa salvez universul " a persistat pana la somnul de dupa masa. Acesta a venit mai mult fortat de la un challenge cu pizza si bere. God im such an idiot.

Ah fuck unde gasesc eu un 18-55 is mai ieftinache asa? Si de final incep sa ii inteleg pe distrusii care cauta statusuri de messenger pe net ... ma simt asa de prost cu ale mele pe twitter ... parca ale celorlalti sunt mai cool.

Ma rog ... diseara ne vedem la roblogfest ... petrecere ... de parca ultimile 2 zile nu au fost petreceri ...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…