Treceți la conținutul principal

caut un fake nihasa

Totul s`a conturat acum cateva minute citind la zoso despre calin si fake calin fusu ... si fie a fost o revelatie fie undeva sus un reflector s`a stricat si m`a scaldat intr`o baie de lumina. Trecand peste acest moment cu halouri and shit mi`am adus aminte ce am citit azi mai pe la pranz despre cat de varza a ajuns sa fie blogul asta ... true true ai dreptate cherrie.

Bai dar am si scuza ... suna chiar bine ... hmm deci asa ... m`am maturizat si asta se reflecta in posturile blogului bla bla bla. Intreaga poveste a luat`o pe scurtatura plina cu gropi de Bucuresti aseara pe la un ceas tarziu in noapte. Ca e blogul meu si pot sa zic ce vreau sac sac.

Visam ... oare e corect sa zic ca visam? ca eram semi treaz ... si aveam tripuri grave rau de tot (nu era de la ce se gandesc unii dintre voi). Jumatate de noapte am tot visat ca ma alergam cu patutul (e cam impropriu spus alergam...) pe ceva gen circuit ... simteam g`urile de curba de acceleratie de infranare totate fix in piept in timp ce stateam in patul meu imobil (realizam asta) ... simteam viteaza ... era o senzatie reala ... si in acelasi timp eram semi constien ca dorm.

Pana la urma m`am linistit si am visat the usual relaxing crap ... dar senzatia de " ceva e in neregula ... timmy este blocat in fantana si EU trebuie sa salvez universul " a persistat pana la somnul de dupa masa. Acesta a venit mai mult fortat de la un challenge cu pizza si bere. God im such an idiot.

Ah fuck unde gasesc eu un 18-55 is mai ieftinache asa? Si de final incep sa ii inteleg pe distrusii care cauta statusuri de messenger pe net ... ma simt asa de prost cu ale mele pe twitter ... parca ale celorlalti sunt mai cool.

Ma rog ... diseara ne vedem la roblogfest ... petrecere ... de parca ultimile 2 zile nu au fost petreceri ...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…