Treceți la conținutul principal

The King Of Kong

Cred ca e ceva de la primavara ca am asa o pofta pentru documentare ... asa ca de curand pot sa ma laud ca am vazut The King Of Kong - un documentare despre clasicul joc King of Kong ... primul mario pentru cativa care mai stiu despre jocuri .... si pentru cei care nu stiu nimic ... un joc simplist si cel putin idiot parerea mea.

Documentarul este bine realizat ... de prin prima jumatate de ora deja incep sa te treaca sentimente puternice la adresa celor doua personaje principale .... DAR dar Dar ... subiectul este unul cat se poate de penibil: Recordul mondial la un joc care aparut acum mai bine de 25 de ani. Daca reusesti sa treci peste asta documentarul este chiar foarte tare.

Este surprinzator sa vezi cat de distrusi pot sa fie oamenii. Billy Mittchel prin 82 ajunge cu un high score (record mondial) mare vedeta in ale jocurilor dupa ce il bate pe un whatever his name is intr`un spectacol live. Ma jur ca atunci cand vorbea despre asta in documentar ... imi venea sa ii sparg fata de dobitoc.

Nu am mai vazut de mult un personaj real sau jucat pe care sa`l urasc asa de repede asa de mult. A dat dovada de o atitudine din asta de superioritate si basini gen: " eu sunt cel mai bun " ... " perfectiunea o reprezint doar eu " incat sincer imi venea sa ma duc sa ii dau doua palme si sa ii zic ca e vorba despre un cacat de joc. Apoi sa ii fut si doua picioare in coaie si o palma peste ceafa ... sa inteleaga ca de fapt e mult mai rau ... e vorba despre un nenorocit de joc de acum 25 de ani.

No one gives a fuck. Nu vreau sa intru in spoilere dar chiar merita vazut documentarul asta. E fascinant la ce nivel poate sa coboare un om pentru o chestie asa de superficiala. Sa faci la 35-40 de ani faze pe care eu nu le mai fac de la 12-13 ani .... cred ca este o mare problema.

E trist cand nu ai altceva cu care sa te lauzi .. e trist sa fii de cacat cu adversarul tau ... e trist cand nu respecti sfaturile tale ... e foarte trist sa fii Billy Mittchel .. e trist sa mai fii si prietenul ala al lui care probabil a ramas fascinat de persoana lui inca de cand era mic ... dar cel mai trist si sincer refuz sa cred ca e exista cineva de genul asta ....

Este sa fii dobitocul ala cu ochelari din sala de jocuri care il para la telefon pe Steve Wiebe adversarul la titlul mondial de " Sunt un ratat care acorda prea multa importanta unui joc care nici macar nu este atat de destept si fun. "

Comentarii

  1. Jocul se cheamă „Donkey Kong”, nu „King of Kong”.

    RăspundețiȘtergere
  2. si tu iti acorzi prea multa atentie tie, aici pe blog, ca in rest nu ne intereseaza

    RăspundețiȘtergere
  3. si tu in loc sa-ti sacrifici perioada dedicata vizionarii acestui documentar pe care il critici atat de mult , puteai sa ne scutesti pe toti de acest post de prost gust si sa nu te uiti la film , dar in schimb ai preferat sa pierzi niste ore uitandu-te la un documentar prost , dupa cum spui tu , si sa injuri un om pe care un il cunosti si la al carui nivel intelectual nu te poti ridica , dar nah , asta e una din problemele cu libera exprimare...toti "inteligentii" se pot exprima liber pe un blog.

    RăspundețiȘtergere
  4. dupa care noi sa pierdem vremea facandu-ti observatiile astea, necesare de altfel. Vezi cum din rau iese tot rau?

    RăspundețiȘtergere
  5. salut detin o retea de 20 de siteuri diferite si doresc un link exchange cu blogul dvs. va rog sa ma contactati pe mail sau pe ym la : kay.superstar va multumesc

    RăspundețiȘtergere
  6. vlady ... inferior intelectual? like what the fuck? e doar un cacat de joc care nici nu e asa de tare ... inveti patternul si asta basta ... doar ca unii dintre noi .. (printre care aparent si eu) iti violeaza cavitatea bucala bagandu`ti pe gura articole pe care nu vrei sa le citesti ... si tu ca o printesa a dintisorilor nu te poti abtine sa nu lecturezi cu mana in pantaloni fiecare cuvant tastat ... a dracu libertate.

    matei ... iti dai seama ca a veni la mine (sa subliniez asta? poate asa prinzi ideea) pe blog sa imi reprosezi ca imi acord (surpinzator chiar .... si da ... asta e ironie :)) ) prea multa atentie e ca si cum m`as masturba si ai veni sa ma intrebi de ce o fac cu atat de multa pasiune ... la care raspunsul ar fi atat unul fizic (o palma peste mecla care a pus intrebarea stupida) cat si unul verbal: Pentru ca imi place idiotule!!!

    somnic ... ai dreptate ... my bad. multumesc de atentionare.

    superstar: nu!

    RăspundețiȘtergere
  7. fa-ti poze cand ii dai in cap si tapeteaza-ti peretii

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Trigger words la Poșta Română

Pentru că tot m-am întors de 10 minute de la un oficiu poștal unde în teorie trebuia să ridic niște tricouri venite de pe threadless.com, lucru care nu s-a întâmplat dintr-un motiv care îmi e străin, am zis să fac un scurt ghid despre ce cuvinte ar trebui evitate atunci când vorbești la ghișeu.

Primul a fost curier. E posibil ca toată lumea să râdă de mine că nu știam acest trigger word de bază, dar în simplitatea mea, numesc curieri toți cei care vor să îmi livreze ceva. Eu o țineam pe a mea că m-a sunat curierul Poștei Române să îmi livreze ceva vineri, ea tot îmi spunea că Poșta Română nu are curieri și poate altcineva a încercat să îmi livreze ceva.

Ba că e agentul poștal, ba că e nu mai știu ce poștal, dar cu siguranță nu e curier. Bine. Fie ca voi. Am continuat să îi zic reprezentantul Poștei, dar nici așa n-am avut succes. Dacă nu știu titulatura lui exactă, n-au cum să își dea seama cine și ce a vrut să îmi livreze. Mai că îmi venea să zic ca Despot Tricouri în...

Al doilea c…

Condimental de Calif vis a vis de Camera de Comerț

Când sfânta treime a rotisorului din Centrul Vechi s-a destrămat, atunci când Calif și Divan și-au luat tălpășița că erau în clădiri cu risc seismic, am trăit o adevărată dramă. Unde îmi voi rezolva eu poftele nocturne? Mai ales că și Dristorul de la Budapesta a făcut ceva pași spre Tineretului.

Cumva parcă toți s-au vorbit și m-au părăsit. Am mai încercat eu din când în când să îi mai vizitez pe la Iancului, Romană și Tineretului, dar de multe ori era peste mână. Trebuia să mă duc special pentru ei în zona aia, lucru care cam știrbea din pofta ad hoc a kebabului.

 Soarele a venit și pe strada mea. Acum vreo săptămână am văzut un Condimental de Calif la 2-3 minute de mine și n-am știut de unde să îl apuc că era închis și nu părea să fie operațional încă. Norocul mi-a surâs ca aseară să îl găsesc deschis și i-am trecut pragul cu emoția unul prichindel în prima zi de școală.


Am luat un Dill Kebab de vită, un Kebun și o limonadă. Un ce? Un Kebun - chestia din poza de mai sus: pui, humus…

Era un om simplu, nu știa să îți desființeze achiziția Vector Watch în 5 minute....

Îmi imaginez că asta o să fie scris pe piatra mea de mormânt și n-am cum să schimb acest fapt. Am ajuns la concluzia asta în weekend în timp ce mă îndopam cu fasole bătută mânjită cu niște ardei copt și ceapă. Ăla a fost momentul când am realizat că orice aș face, nu voi face parte din elita țării ăsteia - vecina de la masa alăturată m-a convins de acest lucru.

Eu, om simplu, am venit la terasă să bag bere ieftină la halbă și ceva în ghiozdan că era fomiță, ea a venit la date-ul ei să vorbească despre cât de nepregătiți sunt pe LinkedIn oamenii de HR ce o abordează, achiziția Vector Watch de către Fitbit pe bani puțini pentru că se știa că n-are viitor, atacurile cibernetice recente și, desigur, o analiză a posibilităților de extindere a campusurilor universitare Oxford și Cambridge. Toate astea în decurs de nicio oră și doar din gura ei.

Îmi este și rușine să zic despre ce vorbeam noi la masa noastră în acea zi toridă de duminică la o bere pe terasă.  N-ai cu cine. Și m-am simțit at…