Treceți la conținutul principal

The King Of Kong

Cred ca e ceva de la primavara ca am asa o pofta pentru documentare ... asa ca de curand pot sa ma laud ca am vazut The King Of Kong - un documentare despre clasicul joc King of Kong ... primul mario pentru cativa care mai stiu despre jocuri .... si pentru cei care nu stiu nimic ... un joc simplist si cel putin idiot parerea mea.

Documentarul este bine realizat ... de prin prima jumatate de ora deja incep sa te treaca sentimente puternice la adresa celor doua personaje principale .... DAR dar Dar ... subiectul este unul cat se poate de penibil: Recordul mondial la un joc care aparut acum mai bine de 25 de ani. Daca reusesti sa treci peste asta documentarul este chiar foarte tare.

Este surprinzator sa vezi cat de distrusi pot sa fie oamenii. Billy Mittchel prin 82 ajunge cu un high score (record mondial) mare vedeta in ale jocurilor dupa ce il bate pe un whatever his name is intr`un spectacol live. Ma jur ca atunci cand vorbea despre asta in documentar ... imi venea sa ii sparg fata de dobitoc.

Nu am mai vazut de mult un personaj real sau jucat pe care sa`l urasc asa de repede asa de mult. A dat dovada de o atitudine din asta de superioritate si basini gen: " eu sunt cel mai bun " ... " perfectiunea o reprezint doar eu " incat sincer imi venea sa ma duc sa ii dau doua palme si sa ii zic ca e vorba despre un cacat de joc. Apoi sa ii fut si doua picioare in coaie si o palma peste ceafa ... sa inteleaga ca de fapt e mult mai rau ... e vorba despre un nenorocit de joc de acum 25 de ani.

No one gives a fuck. Nu vreau sa intru in spoilere dar chiar merita vazut documentarul asta. E fascinant la ce nivel poate sa coboare un om pentru o chestie asa de superficiala. Sa faci la 35-40 de ani faze pe care eu nu le mai fac de la 12-13 ani .... cred ca este o mare problema.

E trist cand nu ai altceva cu care sa te lauzi .. e trist sa fii de cacat cu adversarul tau ... e trist cand nu respecti sfaturile tale ... e foarte trist sa fii Billy Mittchel .. e trist sa mai fii si prietenul ala al lui care probabil a ramas fascinat de persoana lui inca de cand era mic ... dar cel mai trist si sincer refuz sa cred ca e exista cineva de genul asta ....

Este sa fii dobitocul ala cu ochelari din sala de jocuri care il para la telefon pe Steve Wiebe adversarul la titlul mondial de " Sunt un ratat care acorda prea multa importanta unui joc care nici macar nu este atat de destept si fun. "

Comentarii

  1. Jocul se cheamă „Donkey Kong”, nu „King of Kong”.

    RăspundețiȘtergere
  2. si tu iti acorzi prea multa atentie tie, aici pe blog, ca in rest nu ne intereseaza

    RăspundețiȘtergere
  3. si tu in loc sa-ti sacrifici perioada dedicata vizionarii acestui documentar pe care il critici atat de mult , puteai sa ne scutesti pe toti de acest post de prost gust si sa nu te uiti la film , dar in schimb ai preferat sa pierzi niste ore uitandu-te la un documentar prost , dupa cum spui tu , si sa injuri un om pe care un il cunosti si la al carui nivel intelectual nu te poti ridica , dar nah , asta e una din problemele cu libera exprimare...toti "inteligentii" se pot exprima liber pe un blog.

    RăspundețiȘtergere
  4. dupa care noi sa pierdem vremea facandu-ti observatiile astea, necesare de altfel. Vezi cum din rau iese tot rau?

    RăspundețiȘtergere
  5. salut detin o retea de 20 de siteuri diferite si doresc un link exchange cu blogul dvs. va rog sa ma contactati pe mail sau pe ym la : kay.superstar va multumesc

    RăspundețiȘtergere
  6. vlady ... inferior intelectual? like what the fuck? e doar un cacat de joc care nici nu e asa de tare ... inveti patternul si asta basta ... doar ca unii dintre noi .. (printre care aparent si eu) iti violeaza cavitatea bucala bagandu`ti pe gura articole pe care nu vrei sa le citesti ... si tu ca o printesa a dintisorilor nu te poti abtine sa nu lecturezi cu mana in pantaloni fiecare cuvant tastat ... a dracu libertate.

    matei ... iti dai seama ca a veni la mine (sa subliniez asta? poate asa prinzi ideea) pe blog sa imi reprosezi ca imi acord (surpinzator chiar .... si da ... asta e ironie :)) ) prea multa atentie e ca si cum m`as masturba si ai veni sa ma intrebi de ce o fac cu atat de multa pasiune ... la care raspunsul ar fi atat unul fizic (o palma peste mecla care a pus intrebarea stupida) cat si unul verbal: Pentru ca imi place idiotule!!!

    somnic ... ai dreptate ... my bad. multumesc de atentionare.

    superstar: nu!

    RăspundețiȘtergere
  7. fa-ti poze cand ii dai in cap si tapeteaza-ti peretii

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…