Treceți la conținutul principal

The King Of Kong

Cred ca e ceva de la primavara ca am asa o pofta pentru documentare ... asa ca de curand pot sa ma laud ca am vazut The King Of Kong - un documentare despre clasicul joc King of Kong ... primul mario pentru cativa care mai stiu despre jocuri .... si pentru cei care nu stiu nimic ... un joc simplist si cel putin idiot parerea mea.

Documentarul este bine realizat ... de prin prima jumatate de ora deja incep sa te treaca sentimente puternice la adresa celor doua personaje principale .... DAR dar Dar ... subiectul este unul cat se poate de penibil: Recordul mondial la un joc care aparut acum mai bine de 25 de ani. Daca reusesti sa treci peste asta documentarul este chiar foarte tare.

Este surprinzator sa vezi cat de distrusi pot sa fie oamenii. Billy Mittchel prin 82 ajunge cu un high score (record mondial) mare vedeta in ale jocurilor dupa ce il bate pe un whatever his name is intr`un spectacol live. Ma jur ca atunci cand vorbea despre asta in documentar ... imi venea sa ii sparg fata de dobitoc.

Nu am mai vazut de mult un personaj real sau jucat pe care sa`l urasc asa de repede asa de mult. A dat dovada de o atitudine din asta de superioritate si basini gen: " eu sunt cel mai bun " ... " perfectiunea o reprezint doar eu " incat sincer imi venea sa ma duc sa ii dau doua palme si sa ii zic ca e vorba despre un cacat de joc. Apoi sa ii fut si doua picioare in coaie si o palma peste ceafa ... sa inteleaga ca de fapt e mult mai rau ... e vorba despre un nenorocit de joc de acum 25 de ani.

No one gives a fuck. Nu vreau sa intru in spoilere dar chiar merita vazut documentarul asta. E fascinant la ce nivel poate sa coboare un om pentru o chestie asa de superficiala. Sa faci la 35-40 de ani faze pe care eu nu le mai fac de la 12-13 ani .... cred ca este o mare problema.

E trist cand nu ai altceva cu care sa te lauzi .. e trist sa fii de cacat cu adversarul tau ... e trist cand nu respecti sfaturile tale ... e foarte trist sa fii Billy Mittchel .. e trist sa mai fii si prietenul ala al lui care probabil a ramas fascinat de persoana lui inca de cand era mic ... dar cel mai trist si sincer refuz sa cred ca e exista cineva de genul asta ....

Este sa fii dobitocul ala cu ochelari din sala de jocuri care il para la telefon pe Steve Wiebe adversarul la titlul mondial de " Sunt un ratat care acorda prea multa importanta unui joc care nici macar nu este atat de destept si fun. "

Comentarii

  1. Jocul se cheamă „Donkey Kong”, nu „King of Kong”.

    RăspundețiȘtergere
  2. si tu iti acorzi prea multa atentie tie, aici pe blog, ca in rest nu ne intereseaza

    RăspundețiȘtergere
  3. si tu in loc sa-ti sacrifici perioada dedicata vizionarii acestui documentar pe care il critici atat de mult , puteai sa ne scutesti pe toti de acest post de prost gust si sa nu te uiti la film , dar in schimb ai preferat sa pierzi niste ore uitandu-te la un documentar prost , dupa cum spui tu , si sa injuri un om pe care un il cunosti si la al carui nivel intelectual nu te poti ridica , dar nah , asta e una din problemele cu libera exprimare...toti "inteligentii" se pot exprima liber pe un blog.

    RăspundețiȘtergere
  4. dupa care noi sa pierdem vremea facandu-ti observatiile astea, necesare de altfel. Vezi cum din rau iese tot rau?

    RăspundețiȘtergere
  5. salut detin o retea de 20 de siteuri diferite si doresc un link exchange cu blogul dvs. va rog sa ma contactati pe mail sau pe ym la : kay.superstar va multumesc

    RăspundețiȘtergere
  6. vlady ... inferior intelectual? like what the fuck? e doar un cacat de joc care nici nu e asa de tare ... inveti patternul si asta basta ... doar ca unii dintre noi .. (printre care aparent si eu) iti violeaza cavitatea bucala bagandu`ti pe gura articole pe care nu vrei sa le citesti ... si tu ca o printesa a dintisorilor nu te poti abtine sa nu lecturezi cu mana in pantaloni fiecare cuvant tastat ... a dracu libertate.

    matei ... iti dai seama ca a veni la mine (sa subliniez asta? poate asa prinzi ideea) pe blog sa imi reprosezi ca imi acord (surpinzator chiar .... si da ... asta e ironie :)) ) prea multa atentie e ca si cum m`as masturba si ai veni sa ma intrebi de ce o fac cu atat de multa pasiune ... la care raspunsul ar fi atat unul fizic (o palma peste mecla care a pus intrebarea stupida) cat si unul verbal: Pentru ca imi place idiotule!!!

    somnic ... ai dreptate ... my bad. multumesc de atentionare.

    superstar: nu!

    RăspundețiȘtergere
  7. fa-ti poze cand ii dai in cap si tapeteaza-ti peretii

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …