Treceți la conținutul principal

Please delete your blog .. day

Sunt nitel iritat de tot felul de initiative ecologice care iau treaba asta mult prea domol. Uitati un exemplu .. sambata 29 martie de la ora 8 pm toata lumea este rugata sa isi inchida toate electronicele pentru o ora pentru a economisi niste energie. O initiativa destul de aplaudata de bloggerii romani.

Alt exemplu ar fi o retea oarecare (nu dau nume) de siteuri care te roaga sa nu ii vizitezi in acea ora. What the fuck dudes? Nu asa se salveaza planeta cu baby steps. O ora? e mult prea putin.

Eu personal pentru salvarea planetei as infiinta ziua in care iti stergi blogul salvand astfel atat ceva energie pentru fabuloasa planeta cat si pe noi toti de la o moarte intelectuala sigura cand citim ce aberatii ai reusit sa scrijelesti online.

Uite un exemplu ... 375 334 vizitatori a cate o medie de 1:28 minute pe site .. rezulta cam 563 001 minute in care cineva a stat cu calculatorul deschis pe blogul asta penibil. Adica 9 383.35 ore. Daca e sa presupunem ca ar fi vorba cam de 500 watts/h pe fiecare calculator + monitor.

0.5 kW/h adica ... blogul asta a papat cam 4 692 kW .. si cand pentru fiecare kW inseamna cam 0.63 kg de CO2 ... Ajungem cam la 2 955 Kg de CO2 produs de cititorii acestui blog.

Nu era mai bine sa imi fii sters blogul acum mult mult timp? Cu siguranta salvam de cateva ori planeta.

Asa ca va chem pe voi dragii mei bloggeri sa ne stergem toti blogurile pentru ca asa salvam planeta. In calcul nu am luat si serverele care hosteaza blogurile pentru ca iesea direct dezastru ecologic.

De ieri ma puteti gasi si la nihasa.org pentru aia lenesi sa scrie adresa completa.

Nu ... nu imi voi sterge blogul ... era doar un exercitiu extrem de ipocrizie.

Comentarii

  1. Asa, maica, le zici bine, ca si mine de altfel. Ce-i drept eu propuneam altceva in loc de sters blogul, way more radical.
    G.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Monitoarele de gaming, 9 ani mai târziu

Săptămâna trecută am dat o fugă să văd cele mai noi monitoare de gaming de la Samsung și mi-am adus aminte de o întâmplare la un lan party de acum 9 ani. Ne-am strâns noi în sufrageria unui prieten și ne-am chinuit regulamentar să facem rețeaua să meargă. Pe vremea aia așa stăteau lucrurile, te strângeai, băgai niște bere și vreo 5 ore te chinuiai să vă vadă rețeaua pe toți.

Octavian Fulger de la WASD primise un monitor de gaming în teste și l-a adus la micul nostru lan party. Ca să înțelegeți ce însemna atunci un monitor de gaming, noi majoritatea încă eram pe monitoare cu tub. Era science fiction ideea de monitor led de gaming.

Ăsta mai avea în plus și comenzile pe touch. Incredibil. Nici nu apăruse prima generație de Iphone, touch-ul era la nivelul fantezist de tehnologie. Eh. Pleacă Fulger să ia niște ceva și ne lasă pe noi, maimuțele, cu monitorul cu touch.

Nu exagerez, cred că 30-40 de minute ne-am chinuit să îl pornim. Ceva nu se lega. Încercam să îl atingem în toate felurile …