Treceți la conținutul principal

robotul din mine se simte mai uman

Povestea este cam asa ... pe onlineul romanesc sunt din cate stiu eu 3 siteuri care ofera acelasi serviciu. Imi cer scuze pentru ambiguitate dar exact nume si ce serviciu nu este relevant pentru povestioara aceasta.

Buuun ... aveam cont pe toate 3 ... si aveau cam acelasi content. Doar pe unul dintre ele il foloseam pentru serviciul despre care nu o sa vorbim ... celalalte doua erau de browsing.

Firefox la u momentdat a cedat nervos si a pierdut parola de la unul din site`uri. Contul fiind facut pe o adresa care nu era a mea .. pa pa cont. Nu m`a deranjat mai de loc. Acum o saptamana sau zece zile ... al doilea site si`a pierdut baza de date cu useri si acum practic ar trebui sa imi fac iar user si sa pun umarul la munca.

Trecand peste faptul ca e inacceptabil ca un site cu 30 000 useri sa nu aiba back up ... pur si simplu nu am chef sa o iau de la zero ca sunt ei retardati. Aceste doua siteuri de care vorbesc erau cele din categoria de browsing.

Oke oke ... ai ramas cu ala pe care chiar il foloseai cu adevarat ... unde este problema?

Paaai .. problema .... este legata de libertatea de a alege. V`am zis de la inceput ca e fucked up. Inainte simteam ca aveam de unde alege.Eu decideam care site imi va rezolva nevoia de respectivul serviciu. Ca alegeam intotdeauna acelasi site asta nu este relevant. Eu alegeam.

Simteam ca aleg ... acum iau ce mi se ofera ... si automat mi se pare mai urat si mai prost. Serviciul respectiv nu s`a schimbat cu nimic. Se poate spune ca poate e din cauza lipsei unei comparatii pe care sa o fac.

In momentul in care toate siteurile ofereau acelasi content coafat de un alt layout ... problema se pune ca acum nu mai am acces la acelasi content din 3 surse diferite.

Am doar dintr`o singura sursa si ma simt dependent de respctivul site. Poate nu`mi place sa fiu dependent ... poate este nevoia de a alege si de a imi exprima libertatea de a alege ... sau poate nu mai am cu ce sa compar contentul .... cert e ca de fiecare data cand am nevoie de respectivul serviciu intru asa intr`o mica depresie.

Its just online shit ... de ce sa ma afecteze atat de mult? de ce am atat de mult timp liber sa ma gandesc la chestiile astea? A btw ... pentru cei putini care au citit mambo jambooul pana la capat ... nu vrea sa vad comentarii cu numele celor 3 siteuri ... in ce consta serviciul respectiv si cine il oferea nu este relevant. (Pariu ca se va gasi unul sa comenteze fara sa citeasca pana la capat si implicit ce scrie aici. Imi e mila de ei si as vrea sa ii transez cu un desfacator de conserve)

E o senzatia ciudata ... ma simt mai uman acum ca am experimentat`o si pe asta ... poate in curand o sa pot sa si plang. Wouldnt u like that?

emo xo xo luv

Comentarii

  1. get your cojones reattached man! desi e placut sa "vad" un nihasa suparat, nu din rautate ci asa ca experiment. din nefericire stiu cum e sa fii limitat la un singur lucru dupa ce ai avut mana libera sa cam faci ce vrei. e ca si cum ti se fura din jucarii: ai vrea sa plangi si sa-i zici lu' mama sa ii si bata,eventual.

    RăspundețiȘtergere
  2. nu stiu despre ce vorbesti ... dar probabil ai dreptate.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…