Treceți la conținutul principal

Pana la urma exista ceva speranta

Ati vazut ca am scris si eu despre noaptea muzeelor pe blog ... si i`am invitat sa vina cu mic cu mare ca trebuie sa ne potolim setea de cultura mainstream si cool. Si au venit ... mii ... miile mele de cititori probabil. Pe de`o parte nu prea mi`a convenit asta ... aglomeratie exagerata exact in locurile in care as fi vrut sa vad si eu ceva .... dar pana la urma e oke ... conteaza ca au venit.

Ce am vazut pana la urma? Muzeul taranului ... o parte mica ... muzeul de geologie ... sala cu roci florescente si atat. Care sala cu roci florescente? Eeee pai daca nu ati mai fost la muzeu .. nu prea aveti de unde sa stiti. Jos .. unde erau toaletele ... vis a vis era probabil cea mai misto camera din tot muzeul. Pentru cunoscatori asa.

Am ajuns si la muzeul de arta dar cozile exagerat de lungi si in acelasi timp organizate l`au revoltat pe anarhistul din mine care m`a convins sa merg sa beau un absint.

Ce a fost asa notabil spre duhnit de prostie .... Pai la muzeul de geologie citeste unu` " bomba vulcanica .... haahahahah ca fosta ta prietena bah " ce sa zic ... incantat am fost. Apoi cand am ajuns in absinth bar a venit si pustimea de la concertul kylie ... oh joy ... puberite cu beteala care isi unduiesc suncile in fata mea si isi zgaltaie lipsa acuta de sani. Cuvantul de ordine al serii a fost dat tot de ei ... " go kylie go kylie go kylie go kylie " si tipau la absolut orice.

A fost interesant aseara ... vazut setea de cultura ... potolit setea cu niste absint ... care btw m`a facut sa intreb pe o domnisoara cu care merg azi la un eveniment cum si cu ce se imbraca ... sa stiu si eu ca vreau sa ne asortam (like what the fuck?!! eu nu sunt genul ala care se asorteaza singur daramite cu cineva). Anyway ... good shit.

Comentarii

  1. chiar ca e un semn de civilizare cand romanii vor sa intre la muzeu si sunt batuti de jandarmi pentru asta.

    cititi:
    http://child-of-spring.blogspot.com/2008/05/noaptea-de-dupa-noapte.html

    http://stadiumsaint.blogspot.com/

    RăspundețiȘtergere
  2. intelectualii intotdeauna au fost persecutati ... in timp ce isi luau bulane pe spate trebuia sa aprecieze aceasta " confirmare " :)))

    RăspundețiȘtergere
  3. domnisoara?? :))) are si ea un nume dragule

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…