Treceți la conținutul principal

Pana la urma exista ceva speranta

Ati vazut ca am scris si eu despre noaptea muzeelor pe blog ... si i`am invitat sa vina cu mic cu mare ca trebuie sa ne potolim setea de cultura mainstream si cool. Si au venit ... mii ... miile mele de cititori probabil. Pe de`o parte nu prea mi`a convenit asta ... aglomeratie exagerata exact in locurile in care as fi vrut sa vad si eu ceva .... dar pana la urma e oke ... conteaza ca au venit.

Ce am vazut pana la urma? Muzeul taranului ... o parte mica ... muzeul de geologie ... sala cu roci florescente si atat. Care sala cu roci florescente? Eeee pai daca nu ati mai fost la muzeu .. nu prea aveti de unde sa stiti. Jos .. unde erau toaletele ... vis a vis era probabil cea mai misto camera din tot muzeul. Pentru cunoscatori asa.

Am ajuns si la muzeul de arta dar cozile exagerat de lungi si in acelasi timp organizate l`au revoltat pe anarhistul din mine care m`a convins sa merg sa beau un absint.

Ce a fost asa notabil spre duhnit de prostie .... Pai la muzeul de geologie citeste unu` " bomba vulcanica .... haahahahah ca fosta ta prietena bah " ce sa zic ... incantat am fost. Apoi cand am ajuns in absinth bar a venit si pustimea de la concertul kylie ... oh joy ... puberite cu beteala care isi unduiesc suncile in fata mea si isi zgaltaie lipsa acuta de sani. Cuvantul de ordine al serii a fost dat tot de ei ... " go kylie go kylie go kylie go kylie " si tipau la absolut orice.

A fost interesant aseara ... vazut setea de cultura ... potolit setea cu niste absint ... care btw m`a facut sa intreb pe o domnisoara cu care merg azi la un eveniment cum si cu ce se imbraca ... sa stiu si eu ca vreau sa ne asortam (like what the fuck?!! eu nu sunt genul ala care se asorteaza singur daramite cu cineva). Anyway ... good shit.

Comentarii

  1. chiar ca e un semn de civilizare cand romanii vor sa intre la muzeu si sunt batuti de jandarmi pentru asta.

    cititi:
    http://child-of-spring.blogspot.com/2008/05/noaptea-de-dupa-noapte.html

    http://stadiumsaint.blogspot.com/

    RăspundețiȘtergere
  2. intelectualii intotdeauna au fost persecutati ... in timp ce isi luau bulane pe spate trebuia sa aprecieze aceasta " confirmare " :)))

    RăspundețiȘtergere
  3. domnisoara?? :))) are si ea un nume dragule

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…