Treceți la conținutul principal

baietii te aranjeaza ... la orice ora

Ziua de ieri a fost plina peripetii care au fost mai mult sau mai putin scrise pe twitter la cald (@nihasa) dar totusi m`am gandit ca poate e cazul sa detaliez nitel. Aveam nevoie de un costum pentru seara asta (m`am ingrasat putintel si nu mai intru in celalalte) si cum se cade am lasat totul pe ultima suta de metri. Evident ca nu am gasit nimic decent la un pret obscen ci doar invers (stiu .. nu prea are logica dar mi`a placut cum suna in capul meu).

Am apelat in disperare la "baieti" si am facut rost de doua contacte. Primul la care am mers in vizita a fost baiatul din giulesti. Arata jalnic casa ... si nu cred ca isi scoate prea multi bani din traficul asta de haine. Surprinzator pe la ora 9 seara era aglomerat ... a trebuit sa asteptam afara la masuta.

Foarte frumos organizat ... scaunele ... niste sticle cu apa ... si pe masa saminte covrigei si napolitate sa iti faca asteptarea mai placuta. Dupa cum se prezentau cei care ieseau si cei care asteptau nu aveam prea mari sperante ca o sa gasesc ceva rezonabil. Nu prea stiu in ce masura cocalarii poarta costum. Baiatul care venea frecvent acolo si cu care am intrat nitel in vorba pret de o tigara zicea ca dupa se duce la baiatul din otopeni ca ala are adidashi misto.

Inauntru haos mare ... toale peste tot ... si vreo doua fete de mall care isi faceau cumparaturile de la zara and shit. Nu am gasit nimic care sa imi placa si am plecat mai departe. La 10 si 20 eram la brancoveanu la omul meu (celalalt era contactul unui prieten) sa vedem marfa.

Nivelul de cocalarish stuff era semnificativ mai mic si chiar cateva chestii erau chiar decente spre dragute. Am gasit si costum .. probat ... am avut si oglinda sa ma admir (bila alba in plus fara de giulesti guy) ce pot sa zic ... mai bine ca la magazin. Nu tu vanzator care sa te mai ajute nitel ... foarte relaxat .. tipul era in alta camera la calculator.

Ce pot sa zic ... civilizat domne .. poate daca gasesc un baiat care sa aduc hainute din astea asa mai emo poate renunt definitiv la magazine.

Btw ... aseara la goldfrapp toata lumea mi`a adimirat tricoul.

Comentarii

  1. cred ca te-am vz aseara pe acolo ...
    dar tricourile cu aceste mesaje nu le vindeau cu 75 lei cei care venisera cu Goldffrap ??

    RăspundețiȘtergere
  2. mnu.

    din tot ce ai vazut pe site-ul ala p-asta l-ai ales si tu.. sunt reduceri saptamana asta, man!

    (pastram secretul sper. altfel o sa-si ia toti [...])

    RăspundețiȘtergere
  3. nu pot sa cred ca tocmai pe asta ti l-ai luat :) eu am pus ochii pe ceva dar mai sunt marimi pentru grase sau anorexice :D

    RăspundețiȘtergere
  4. am tricoul ala de mult :) la reducerile astea nu mi`am luat nimic.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…