Treceți la conținutul principal

Cand artistul din tine moare de foame

Am fost ieri pe Arthur Verona la Street Delivery si am fost nitel cam dezamagit. E drept ca era duminica dupa masa ... dar fata de alte evenimente din trecut organizate pe strada aia ... asta mi s`a parut cel mai slab. Iar au venit grafferii sa ne arate ca monalisa e doar un stencil colorat si ei stiu ce e arta.

Din partea populatiei bucurestene care apreciaza jegurile desenate pe cladiri .. vreau sa la multumesc. Este arta in adevaratul sens al cuvantului ... si sincer jumatate din ele nu le poate face un copil de 5 ani. Da ... sunt ironic ... fuck off.

Alta chestie pe care o apreciez e ca de data asta au invitat si publicul sa deseneze cu vopsea pe asfalt .. super cute ... mai ales ca s`au gasit artistii necunoscuti sa isi scrie numele cu vopsea. Vorba aia cu numele gardurile si caruta de prosti. Cam asa ceva.

Inca o chestie care mi`a placut la nebunie ... parcul Izvorul Rece (parca asa se numeste) era plin de standuri ale minoritatilor bucurestene. Deci da ... trecand peste eterna mea problema cu minoritatile care au tot felul de chestii cool pentru ei ... pe cand astia plictisitori de ordinary nu au decat micii si berea de campanie ..... vreau doar sa zic ca mi se pare dezamagitor tu ca minoritate sa iti imbraci manusa stereotipului si cliseului care imi provoaca senzatii de voma.

Sunt carcotas ... si vad doar partea kitchoasa din eveniment ... dar cred ca se poate si se poate mai bine. Ma rog .. sunt gelos in esenta ca toata lumea face arta numai eu stau cu berea in mana si fac burta. Nu zic ca nu as vrea sa fac si eu arta ... dar chiar nu ma pricep ... si micul emo din mine se cresteaza cu aluminiu recipientului de vopsea.

Comentarii

  1. e din cauza ca n-am mai co-organizat noi :)

    RăspundețiȘtergere
  2. a, si parcul izvorul rece e pe langa facultatea mea, gen intersectia carol cu mosilor :)

    RăspundețiȘtergere
  3. dar oare faptul k faci burta nu e tot arta ?

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu as vrea ca un cartier intreg sa fie desenat cu grafiti. N-ar fi misto?

    RăspundețiȘtergere
  5. @petrisor ... culorile suprasaturate + arajamentele haotice starnesc reactii violente in individ ... adica e oke ... intr`o luna ca curatati singuri.

    supa-star ... aceasta sculptura de zei tu vrei sa o numesti doar arta? dezamagitor.

    RăspundețiȘtergere
  6. tocmai ce am citit in igloo, ziarul mai noi, distribuit la anuala de arhi si era si o poza cu un mini graff cu fredo + pid'jin + a little bunny

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…