Treceți la conținutul principal

Care din voi sta pe doctor iacob felix?

Si mai ales ... care are timp lunea viitoare pe la 1 jumatate doua asa sa faca niste poze la oamenii care intra la numarul 17-19 asa? Nu de alta dar sunt si eu curios care blogger se bucura la 70 ron. Trecand peste curiozitatea mea legata de bloggeri ... captura de ecran de mai jos este un exemplu clasic de asa nu.




Asa nu ce? Asa nu pr ... daca nefericitul are totusi adresa publica sau orice alta metoda de contact ... de ce naiba ii trantesti oferta asta rusinoasa cu 70ron in comentariu public? Automat il discreditezi si chiar il jignesti.

Un alt exemplu clasic este asa nu se face o intalnire .... luni ora 2 .... intr`o perioada cu sesiune. Cine te astepti sa iti vina? In niciun caz nu cred ca cei care ar oferi feedback si consultanta relevanta. Ce vrea sa fie asta? Focus grup?

Este studiu este focus grup ... nu am nici cea mai mica idee.

Si ultimul rand de asa nu ... de ce sa dai bani cand asta ai putea sa o faci more or less gratis? Inchiriaza o terasa ... da`le niste bere si asculta ce au de zis. In mod cer nu ar fi asa de rusinos sa participi la asa ceva in comparatie cu tichetu` cadou.

Dar va rog sa tineti minte ... luni .... poze cu bloggeri care se bucura la tichetu` cadou.

Aaaah si lamurire de final ... nu mi`as fi permis sa pun asta pe blog daca imi venea pe un canal accesibil doar mie cu alte cuvinte pe privat. Dar in momentul in care este postat drept comentariu si practic vizibil la oricine nimereste respectivul articol (hint hint inainte de asta era ultimul) mi`am permis sa dau ostentativ din degetet la ce aparent inseamna pr 2.0 (btw ce s`a intamplat cu 1.0 cand iti promiteau mancare si bautura? :)))) )

Comentarii

  1. Dovada de mitocanie si neprofesionalism.

    RăspundețiȘtergere
  2. io zic ca le era frica sa nu fie refuzati, s-au gandit ca mai usor ar putea pica astia 70 de leushori decat clickuri din AdSense si li s-a parut ca sunt tentanti:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Da mah e focus group ca zice "calitativ" si "discutie de grup" :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Eh, toti am primit comentariul asta. O tuta cu doi neuroni s-a gindit ca face o mare smecherie. I-am scris sa nu mai spameze, mi-a raspuns ca nu e spam. Nu am stat sa argumentez cu don'soara ca mi-e clar cita minte are daca face asa ceva, dar o sa retin firma care angajeaza specimene de-astea si o sa am grija sa-i fac reclama negativa, ceea ce va sfatuiesc si pe voi.

    RăspundețiȘtergere
  5. Cineva are probleme la serviciu acum! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Dora Teculescu20 iunie 2008, 12:00

    "Este studiu este focus grup"

    Un studiu de piata se realizeaza prin diferite metode de cercetare de piata. Din categoria "calitative" avem aici prezent focus-grupul. :D

    RăspundețiȘtergere
  7. Lipsa de profesionalism.....efectiv jignire la drumul mare. Poate c-as fi mers daca nu se spunea de acea suma. Practic ne platesc ca sa-si faca treaba

    RăspundețiȘtergere
  8. profesionalism? ce e asta? o mancare exotica?

    RăspundețiȘtergere
  9. Lasa, bre, venitzi la Turambar sa va faca el Focus Group cu whiskey. Si datzi voi banii, mama voastra de bloggeri bogatzi din bannerurile shi din sudoarea clickurilor noastre.

    Huooo! La Focus Group cu voi! Vedetzi ca va inregistreaza shi va pune pe YouTube pe urma.

    lol :rofl:

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…