Treceți la conținutul principal

Omg lma to me myself and nihasa

Cum am pierdut momentul important de super aniversare de 3 ani de blog? Dar pana la urma mi`am adus aminte ... cu vreo 9 zile intarziere ... dar mi`am adus aminte. Taaaadaaaa cu alte cuvinte pe 7 iunie 2005 am inceput sa bloggez pentru prima oara pe un wordpress pe un hosting free ... bleah. Blogger much much better.

3 ani .. 1095 de zile ... 820 de insemnari (1.33posturi/zi) ... si vreo 400 000+ de vizitatori par niste cifre destul de bunicele. Btw ... daca vreti bere ... trebuie sa imi luati cadou.

Ce am realizat in astia 3 ani de zile cu blogul? Cunoscut multi oameni ... angajat de vreo 2-3 ori din cauza blogului ... impresionat cateva domnisoara acolo ... aparut prin niste ziare si reviste ... nu cine stie ce per total dar macar a fost amuzant. Aaaa era sa uit ... facut si niste bani de bere din blog si intalnit oameni care ma stiau dinainte de pe blog (deh reputatia asta).

Este bine si ma simt bine ... asa ca cred ca o sa mai continui mult si bine ... chiar daca ating notorietatea altora care au inceput in aceasi perioada.

Comentarii

  1. La multi ani si la cat mai multe articole!

    RăspundețiȘtergere
  2. 820/1095 = 0.748 posturi pe zi, nu 1.33
    ce facultate zici ca ai terminat? :P

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu l-am vazut de vreo 4 ori desi nu merita filmul. Oricum, merge , e un film usurel cu substrat. Daca vrei sa-l studiezi pe marele Mike Judge, inceara Office Space ;)

    P.S : Eu am primit spam de la un asasin care cica ma cunoaste dar n-o sa-mi spuna numele...

    La multi ani cu intarziere.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Diablo 3: Rise of the Necromancer a ieșit fix cum trebuia să fie

Versiunea scurtă la ce vreau să zic este deja în titlu.

Versiunea lungă este că după vreo 2-3 ore jucate pot spune cu mâna pe inimă că îmi place necromanul mai mult decât jumătate din clasele din Diablo 3. Aduce destul de mult a ceea ce am jucat aproape obsesiv în Diablo 2 și lucrul ăsta nu poate decât să mă bucure. Nu la fel de mult ca anunțul unei versiuni remastered D2, dar p-acolo.

De fapt DLC-ul ăsta este atât de bine închegat încât singurul reproș pe care îl am este referitor la decizia de a aduce necromancerul în universul Diablo 3 printr-un DLC și nu o expansiune. Blizzard fiind printre puținele companii care ignoraseră modul ăsta de muls bani. Ei lucrau 2-3 ani, făceau o expansiune, îi trânteau un preț de 60 de euro și știam că am o grămadă de conținut de care pot să mă bucur.

Pachetul ăsta digital e relativ ieftin pentru un DLC, doar 15 euro, dar s-ar putea să fie primul dintr-o întreagă serie. Lucru care sincer nu mă coafează. Nu pentru că sunt scârțar, dar pentru că DLC-u…

Strongbow - de ceva vreme lansata si la noi in 3 sortimente

Lansarea efectiva a fost acum vreo 3-4 saptamani, dar am evitat sa scriu despre asta inainte sa o localizez offline intr-un supermarket. Oho si cat de greu a fost sa fac asta. Am vanat in Carrefour-ul si Mega Image-ul de la Piata Unirii de parca viata mea depindea de asta.

Cred ca m-ati vazut p-acolo. Cu ochii mijiti, eram cel nehotarat la raionul de beri de import. Ocazional faceam 13-14 si pe la cele cu arome si chiar pe la sucuri - de unde sa stiu unde naiba ar pune ei cidrul (mai are rost sa zic si de mere?).

Gata cu panica! intr-un tarziu au bagat si la mine in cartier cidru Strongbow.


Ce as putea sa zic despre Strongbow? Este un hard cider (4.5% alcool) si la noi in tara vine in trei variante: gold apple, red berries si elderflower. Gold e cel clasic de care probabil ai mai baut prin irish pub-uri, cel de soc nu este pentru toata lumea datorita aromei puternice, iar cel de fructe de padure pare o varianta mai domolita a unui Framboise.

Dupa ce am testat intensiv toate variantele…

Era un băiat bun, da' nu dona zilnic la ONG-uri

Zilnic trăiesc rușinea aceasta: Sunt puțin întârziat spre birou și trebuie să trec printr-o gașcă de tineri energici îmbrăcați relativ la fel care îmi pun de fiecare dată aceeași întrebare.

- Bună! Vrei să faci o faptă bună?

Ce să le răspund? Că nu am timp? Că deja am întârziat la birou? Că am donat relativ recent? Am folosit deja toate scuzele. Îi văd zilnic în același loc prin care din păcate trebuie să trec pentru a ajunge la birou. Nu pot să donez zilnic.

Am ajuns să consider o zi bună atunci când bag privirea în pământ, trec pe lângă ei și nu se lipește niciunul de mine să mă întrebe cum mă cheamă, unde lucrez și dacă aș vrea să fac o faptă bună. Trăiesc cu frică, pe bune.

Frică pentru că nu vreau să fiu răutăcios cu ei și să le știrbesc entuziasmul pentru voluntariat, dar vreau să pot merge în fiecare dimineață la birou fără să ajung să mă întreb dacă sunt o persoană bună sau nu. Știu că sunt.

Ce mișto ar fi dacă cineva care îi organizează pe copiii ăștia nu i-ar mai trimite să…