Treceți la conținutul principal

Omg lma to me myself and nihasa

Cum am pierdut momentul important de super aniversare de 3 ani de blog? Dar pana la urma mi`am adus aminte ... cu vreo 9 zile intarziere ... dar mi`am adus aminte. Taaaadaaaa cu alte cuvinte pe 7 iunie 2005 am inceput sa bloggez pentru prima oara pe un wordpress pe un hosting free ... bleah. Blogger much much better.

3 ani .. 1095 de zile ... 820 de insemnari (1.33posturi/zi) ... si vreo 400 000+ de vizitatori par niste cifre destul de bunicele. Btw ... daca vreti bere ... trebuie sa imi luati cadou.

Ce am realizat in astia 3 ani de zile cu blogul? Cunoscut multi oameni ... angajat de vreo 2-3 ori din cauza blogului ... impresionat cateva domnisoara acolo ... aparut prin niste ziare si reviste ... nu cine stie ce per total dar macar a fost amuzant. Aaaa era sa uit ... facut si niste bani de bere din blog si intalnit oameni care ma stiau dinainte de pe blog (deh reputatia asta).

Este bine si ma simt bine ... asa ca cred ca o sa mai continui mult si bine ... chiar daca ating notorietatea altora care au inceput in aceasi perioada.

Comentarii

  1. La multi ani si la cat mai multe articole!

    RăspundețiȘtergere
  2. 820/1095 = 0.748 posturi pe zi, nu 1.33
    ce facultate zici ca ai terminat? :P

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu l-am vazut de vreo 4 ori desi nu merita filmul. Oricum, merge , e un film usurel cu substrat. Daca vrei sa-l studiezi pe marele Mike Judge, inceara Office Space ;)

    P.S : Eu am primit spam de la un asasin care cica ma cunoaste dar n-o sa-mi spuna numele...

    La multi ani cu intarziere.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…