Treceți la conținutul principal

Pushing Daisies is your next LOST

Intr`un mod pur si simplu fascinant nu am scris pe blog despre LOST killer ... parerea mea. Imi cer scuze ...dar m`am prins exact la timp. Serialul de care vorbesc se numeste Pushing Daisies si este pur si simplu genial. Imaginea sugravita de regizor aduce asa nitel a Tim Burton ... tot genul ala de umor mai negru si destept asa.

Trailerul este dupa citeste mai mult ... si in afara ca este recomandare de la inimioara mea nu am ce sa va zic mai mult ... e destul de dificil sa exprim in cuvinte cat de interesant si cat de bun si cat de amuzant si cat de exact ce ii trebuie are. Sezonul 1 are doar 9 episoade din cauza grevei ... si cand ziceam mai devreme ca am venit fix la timp cu insemnarea aceasta ... inseamna ca in 2 zile se lanseaza (23 iunie) dvd`ul cu primul sezon and extra stuff in regiunea 2 ... adica Europa si daca vad eu bine pe harta cu regiuni ... si Romania..

Insemnarea asta nu este platita ... pentru ca oricum nu cred ca aduce cineva dvd`ul la noi ... dar accept cu placere mita sub forma de placinte. Observ ca pe canale alternative deja exista tot sezonul impachetat frumos. That is adorable.

wiki / imdb


Comentarii

  1. but but but...cum adica no kiss? =((

    RăspundețiȘtergere
  2. o sa vezi ca pe parcursul serialului gasesc ei alte metode, inloc de kissing

    RăspundețiȘtergere
  3. mi-a placut ce-am vazut in trailer, merci de recomandare. mai am vreo 10 episoade de vazut din Doctor Who si apoi o sa-l incerc. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. vazut tot sezonul 1... astept cu nerabdare sa inceapa si sezonul 2 :D
    este unul dintre foarte putinele seriale originale aparute in ultima vreme si este pur si simplu exceptional.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.