Treceți la conținutul principal

tu ce ai facut notabil in viata ta?

Azi la o bere vorbeam despre maratoane ... cu ocazi asta am aflat ca un maraton are o distanta fixa de 42.185km ... eh poate odata in viata si cu ceva pregatire o sa fac si eu asta. In nici un caz nu o sa fac North Face Endurance 50 adica 50 de maratoane in 50 de state americane in 50 de zile consecutive. Asta inseamna sa alergi 2019.25km in 50 de zile.

Ce om e asta care poate sa faca asa ceva? In timp ce scriu asta ma afund tot mai mult in povestea asta cu maratonul si aflu si de Western States 100 - ultramaraton de 100 de mile adica 161km care se desfasoara in munti ... unde toate diferentele de nivel cumulate insumeaza 5500m si coborarile 7000m

Dar stai ca de fapt asta nu este nimic ... Terry fox in 1980 a alergat timp de 143 de zile consecutive aproape cate o distanta de maraton (42km) ... ajutandu`se de un picior artificial. Pur si simplu mind blowing. 5,373 km in 143 de zile ... aproape cat distanta pana in centrul pamantului. Vroia sa transporte o sticla cu apa din oceanul atlantic pana in pacific. Pana la urma cancerul l`a rapus si nu a fost in stare sa faca asta. A murit cateva luni mai tarziu.

Horst Preisler este alt hall of famer ... a alergat in toata viata lui 1157 maratoane si 343 super maratoane adica cam 1500 de maratoane ... adica 63 277,5 km alergati in viata lui. Stiti cat inseamna asta? Un ocol al pamantului si jumatate ... la ecuator.

Fucking mindblowing ... pur si simplu

pentru mai mult citeste wikipedia

Comentarii

  1. asta imi aduce aminte de "run Forrest, RUN"

    RăspundețiȘtergere
  2. sa sti ca a fost facut si un documentar dupa povestea lui Terry Fox, ff interesant

    RăspundețiȘtergere
  3. CTI97, mi-o luat ideea

    mie imi aduce aminte tot de forrest gunp
    ca de...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…