Treceți la conținutul principal

tu ce ai facut notabil in viata ta?

Azi la o bere vorbeam despre maratoane ... cu ocazi asta am aflat ca un maraton are o distanta fixa de 42.185km ... eh poate odata in viata si cu ceva pregatire o sa fac si eu asta. In nici un caz nu o sa fac North Face Endurance 50 adica 50 de maratoane in 50 de state americane in 50 de zile consecutive. Asta inseamna sa alergi 2019.25km in 50 de zile.

Ce om e asta care poate sa faca asa ceva? In timp ce scriu asta ma afund tot mai mult in povestea asta cu maratonul si aflu si de Western States 100 - ultramaraton de 100 de mile adica 161km care se desfasoara in munti ... unde toate diferentele de nivel cumulate insumeaza 5500m si coborarile 7000m

Dar stai ca de fapt asta nu este nimic ... Terry fox in 1980 a alergat timp de 143 de zile consecutive aproape cate o distanta de maraton (42km) ... ajutandu`se de un picior artificial. Pur si simplu mind blowing. 5,373 km in 143 de zile ... aproape cat distanta pana in centrul pamantului. Vroia sa transporte o sticla cu apa din oceanul atlantic pana in pacific. Pana la urma cancerul l`a rapus si nu a fost in stare sa faca asta. A murit cateva luni mai tarziu.

Horst Preisler este alt hall of famer ... a alergat in toata viata lui 1157 maratoane si 343 super maratoane adica cam 1500 de maratoane ... adica 63 277,5 km alergati in viata lui. Stiti cat inseamna asta? Un ocol al pamantului si jumatate ... la ecuator.

Fucking mindblowing ... pur si simplu

pentru mai mult citeste wikipedia

Comentarii

  1. asta imi aduce aminte de "run Forrest, RUN"

    RăspundețiȘtergere
  2. sa sti ca a fost facut si un documentar dupa povestea lui Terry Fox, ff interesant

    RăspundețiȘtergere
  3. CTI97, mi-o luat ideea

    mie imi aduce aminte tot de forrest gunp
    ca de...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …